Sunt bărbați – pietre, care te trag în jos și sunt bărbați – aripi, care te fac să zbori!

Sunt bărbați care susțin o femeie și sunt bărbați care o pot ucide cu gesturi și cuvinte. 

Sunt bărbați care motivează femeia să fie frumoasă și iubită și sunt bărbați care o înjosesc și o fac să se simtă cel mai nedorit om de pe pământ.

Sunt bărbați care vor încuraja și bărbați care vor crede că femeia nu știe prea multe. 

Sunt bărbați care vor gândi pentru doi și vor căuta să păstreze femeia iubită.

 

Sunt bărbați care se cred prea buni pentru oricare dintre femei și pentru ei nu va conta dacă se despart azi sau mâine.

Fii atentă și încearcă să cunoști un bărbat înainte de a i te oferi. Pentru că poți să suferi sau poți fi fericită alături de un bărbat și niciodată nu vei ști din prima ce te așteaptă. 

Unii vor profita și se vor folosi de bunătatea și dragostea ta, alții vor veni cu bunătatea lor să aibă grijă de tine. 

Unii vor fi corecți, alții falși. 

Unii vor iubi, alții vor dori și atât. 

Ai grijă cu cine ești. Ai grijă pe cine iubești. Ai grijă pentru cine trăiești.

Sunt bărbați – pietre, care te trag în jos și sunt bărbați – aripi, care te fac să zbori!

sursa. grup gândire pozitivă

Dacă suntem dependenți emoțional, niciodată nu vom crea relații sănătoase

Majoritatea dorim pe cineva alături.

Pe un om care să rezoneze cu noi, cu care să avem chimie și conexiune, cu care să bem cafeaua dimineața. Un om căruia să-i spunem „Bună dimineața” și „Noapte bună”. Ne dorim pe cineva responsabil, asumat, care să ne fie alături la bine și la rău.

Dorim să fim iubiți, alintați și așteptați.

Nu mai vrem dezamăgire și durere. Nu mai vrem ca să dea cu noi de pământ. Ne promitem că nu vom mai pierdem timp lângă oameni indiferenți, că nu ne vom mai ține cu dinții de relații consumate. Pășim cu mai multă încredere și știm ce dorim cu adevărat.

Însă, câți vor pe cineva alături pentru a construi o relație sănătoasă și serioasă și câți vor pe cineva doar ca să nu fie singuri?

Câți vor pe cineva alături, fiindcă sunt capabili să ofere iubirea lor fără așteptări și câți își doresc pe cineva, pentru că se simt abandonați?

Câți dintre noi pot sta în tăcere cu ei înșiși?

Câți sunt bine cu ei înșiși? Câți se iubesc cu adevărat pe ei înșiși? Câți sunt conștienți că nici un om nu este colacul de salvare a cuiva? Nimeni nu ne poate salva, noi suntem proprii noștri salvatori.

Dacă nu suntem împliniți cu propria singurătate, nu vom găsi liniștea nici lângă cineva.

Dacă suntem dependenți emoțional, nu vom crea relații sănătoase, mereu vom avea frica că vom fi lăsați, mințiți și înșelați. Dacă nu suntem bine cu noi înșine, nu vom fi mai fericiți nici atunci când vom găsi pe cineva cu care vom împărți patul și casa.

Cel mai important om suntem chiar noi. Cu noi trebuie să facem pace și claritate.

sursa https://destainuirilemariei.com/

O femeie cu demnitate nu va aștepta și nu va implora dragostea unui om nehotărât!

Mereu am crezut că așteptarea cuiva este dovada iubirii. Dar când dragostea ta constă doar în așteptare, știi că acesta nu este calea corectă.

Tot ceea ce faci este să aștepți. Aștepți să se răzgândească. Aștepți să se comporte ca un om. Aștepți să își revină în fire. Aștepți când își dă seama că și el te iubește, că este speriat. Aștepți momentul potrivit. Aștepți un miracol. Și te-ai săturat să aștepți.

Singurul lucru pe care îl primești de la așteptarea ta este timpul pierdut. Poate dura câteva luni sau chiar ani până să realizezi că aștepți pe cineva care nu va veni niciodată. Cineva care nu vrea să fie așteptat.

Există oameni care te fac să aștepți și sunt cei pe care tu însuți alegi să îi aștepți. Cei care te fac să aștepți sunt manipulatori narcisiști care pur și simplu își explorează opțiunile ținându-te aproape. Îți dau suficient pentru a te ține legat, dar nu prea mult. Și te obișnuiești cu asta, te mulțumești cu firimiturile atenției lor.

Și sunt cei pe care îi alegi să-i aștepți. Și te doare cel mai mult, pentru că în această așteptare, te rănești. Este în întregime decizia ta să înduri și să speri.

Dacă a plecat, decizi să așteptați să se întoarcă. Speri că se va răzgândi și va înțelege că ar trebui să fie alături de tine. Sau poate că nu a fost niciodată cu tine, dar speri că poate într-o zi te va observa. L-ai pus pe un piedestal fără motiv și nici măcar nu știe despre asta. Este posibil să nu fii sigur de ceea ce aștepți. Ți-e teamă că nu se va întâmpla niciodată, dar nu vrei să renunți la sentiment.

Adevărul este că, dacă te-ar merita, nu te-ar face să aștepți. Nu te-ar lăsa să te întrebi despre sentimentele lui. Le-ar arăta deschis. Nu ar trebui să-i cereți atenția – ar fi acordat-o el însuși.

Totul se rezumă la tine. Trebuie să te iubești și să te respecți suficient pentru a nu aștepta pe nimeni sau nimic. Ar trebui să fii mai bine singur decât să pierzi timpul cu cineva care poate să nu vină niciodată.

Doar tu îți poți controla viața. Totul e în mâinile tale. Decizi să aștepți. În adâncul sufletului, știi că nu merită să aștepți, că este puțin probabil să se schimbe ceva. De asemenea, poți decide să renunți. Să alegi să nu aștepți. Să mergi mai departe.

Iubirea nu te face să aștepți. Iubirea izbucnește ca o tornadă și te dă jos din picioare: nu îți cere să stai și să aștepți.

sursa: https://estiminunata.ro/

O femeie puternică nu este cea care îndură suferința, ci cea care pleacă la timp…

Suntem înconjurați de mulți oameni și, uneori, ne este dificil să ne dăm seama ce se ascunde în spatele fiecărui chip. Dacă toți oamenii ar fi sinceri, totul ar fi atât de simplu… dar, din păcate, nu este așa.

Sunt oameni care ne iubesc și ne respectă cu adevărat, însă sunt și persoane care nu ne agrează deloc – unii își arată ostilitatea pe față, în timp ce alții reușesc să își ascundă foarte bine resentimentele față de noi, iar aceștia din urmă sunt cei mai periculoși.

Orice persoană își dorește să fie înconjurată doar de oamenii care îi vor binele dar, în realitate, selecția acestora poate fi un proces destul de anevoios și care necesită mult timp.

În primul rănd trebuie să încetezi să mai permiți oamenilor să abuzeze de capacitatea ta de a ierta.

Nu îi mai lăsa să se folosească de bunătatea ta, pentru că doar în acest fel vei putea să te eliberezi de poveri care nu îți aparțin. Cel mai rău lucru este acela când persoana care era cea mai dragă sufletului nostru devine “călăul” fericirii noastre.

Fiecare persoană ar trebui să primească atât cât valorează – nici mai mult, nici mai puțin.

Dacă tu știi cât valorezi, de ce te mulțumești cu mai puțin? N-ar trebui să accepți să primești firimituri sau jumătăți de măsură. N-ar trebui să mai lași oamenii nedemni să te priveze de ceea ce este mai bun în viață.

O femeie puternică nu ar rămâne alături de cineva care nu o merită.

Poate, cândva, ai fost puternică și te-ai lăsat îmblânzită – ca să fie bine, să fie înțelegere și iubire, ca bărbatul să se simtă bărbat. Dacă ai făcut așa, acum este mai bine?

Sacrificiul tău a meritat sau este mai rău? Poate că ar trebui să devii din nou puternică… Nu merită să fii o a doua opțiune a cuiva. Cel care nu vede ce persoană minunată ești, nu merită nimic din partea ta – nici sacrificiul tău, nici timpul tău și nici iubirea ta. Nu mai merită un loc în viața ta.

Decât să rămâi cu cineva care nu te respectă, care nu te iubește și nu te prețuiește la adevărata ta valoare, mai bine alegi singurătatea.

Nimeni nu este pregătit pentru o despărțire și, poate, va trebui să începi totul de la zero. Dar de ce te temi? Este mai bine să îți construiești viața de la zero decât să fii “zero” pentru cineva. Este grea singurătatea, însă singurătatea în doi este și mai grea.

Știu, este greu să renunți la cineva care, cândva, a însemnat totul pentru tine. Știu, doare și ți-e milă… Dar lui de ce nu i-a fost milă de tine? Dacă el nu a știut să aibă grijă de tine, poate că ar trebui să înveți să îți porți singură de grijă. Nu lucrurile și banii ne fac să ne simțim bogați, ci bucuria sufletească.

sursa: https://www.chrisoliver.ro/

Indiferent de câte ori te va pune viața la pământ, tu trebuie să te ridici de fiecare dată!

Tu, ca femeie, poți alege pe cineva care îți va frânge inima, care te va înșela sau care îți va recompensa bunătatea cu trădare, pentru că, da, pentru unii, bunătatea înseamnă naivitate și slăbiciune.

Un astfel de personaj îți poate scădea încrederea de sine, umplându-ți inima cu regrete. Dar nu te lăsa îngenuncheată! Tu nu ai nicio vină.

Din păcate, oamenii au devenit buni actori – una sunt și alta arată.

Nu cred că totul în viață ține de noroc dar, uneori, ar fi binevenit și un dram de noroc. Când oamenii au o mie de fețe, ar fi noroc curat să întâlnești din prima persoana demnă de dragostea ta. Dar dacă nu este cu noroc, măcar să fie cu învățare.

Și astfel, vei ajunge să înveți din toate eșecurile sentimentale pe care le-ai experimentat. Vei ajunge, ca din multele fețe pe care o persoană le poate afișa, tu să o vezi pe cea reală. Vei învăța să vezi dincolo de aparențe și vei ști fiecare ce rol joacă.

Poate că totul este despre acceptare, invățare și despre experiență.

Am spus “acceptare”, pentru că înțeleg că nimeni nu este perfect, iar atunci când primești pe cineva în viața ta, trebuie să îl accepți în întregime – cu bune și rele. Însă, niciodată, să nu uiți un lucru: Meriți să fii respectată, apreciată și iubită!

Nu trebuie să existe motiv pentru a te complace într-o relație toxică și nici nu trebuie să rămâi alături de cineva care îți provoacă nefericire. Nu este vorba despre egoism, ci despre echilibru. Este precum mersul pe sârmă – când cineva te trage dintr-o parte, îți pierzi echilibrul și cazi.

Nu permite nimănui să te doboare, ca mai apoi să te controleze emoțional.

Știu, este greu să mai ai încredere în cineva după ce ai fost dezamăgită sau ai cunoscut trădarea. Este nevoie de înțelepciune, răbdare și timp pentru a putea face următoarea mișcare. Dar gândește pozitiv și înțelege că nu toți oamenii sunt la fel!

Nu te poți condamna la singurătate și nici nu poți pedepsi pe toată lumea doar pentru că unii oameni au fost idioți și n-au știut să te aprecieze.

Pentru a avea dragostea pe care ți-o dorești, este necesar să depui mai mult efort.

Trebuie să sapi și să cerni mult pentru a găsi aur într-o lume plină cu inimi din piatră, noroi și rugină. Dar oamenii se schimbă, lumea se schimbă și trebuie să ne schimbăm și noi. Oameni noi, în timpuri noi.

Nu te teme să simți din nou. Indiferent de câte ori te va pune viața la pământ, tu trebuie să te ridici de fiecare dată. La un moment dat nu vei mai cădea. Capul sus și zâmbește. Totul va fi bine!

sursa: https://www.chrisoliver.ro/

Am făcut o pauză

Salut,

Ce mai faci? Să știi că eu am făcut o pauză căci mi-am spălat sufletul. Cum cu ce? Cu lacrimi. Nu știai că lacrimile șterg până și cele mai profunde mizerii?

Cum l-am murdărit? Am alergat prea mult și prea tare, iar ștergătoarele nu au mai făcut față. Ca atunci când plouă torențial și nu mai vezi nimic. Ești nevoit să tragi pe dreapta și să pui pe avarii. Așa am făcut eu. Am tras pe dreapta și am pus pe avarii. Mai bine așa decât să merg în neștiință. Dar știi… nu mă așteptam să arunce alții cu noroi cât timp stau pe loc. Și nici nu am crezut că alții vor goni în viteză pe lângă mine, mult prea aproape, împroșcându-mă și cu mai mult noroi.

Unde goniți, suflete vitezomane, pe lângă sufletele care sunt la reanimare?

Mi-am curățit sufletul și cu rugăciuni. Dacă ai ști ce bine dai cu cârpa stând în genunchi! Vezi fiecare pată, orice murdărie care trebuie frecată. Unele rugăciuni le-am strigat, altele le-am șoptit, iar pe unele pur și simplu le-am plâns. Dar știu că pe toate le-a auzit Dumnezeu. Chiar și pe cele nerostite. Mai ales pe cele nerostite.

”Ăsta-i drumul tău” am auzit șoptit. ”Cum Doamne, să trebuiască să pășesc printre atâția mărăcini?” m-am plâns eu. ”Prin rănile tale sângerânde, mai apoi pansate, alții vor vedea Slava Mea. Tu vezi mărăcinii, Eu văd rodul pământului…”.

Așa că iată-mă, stau pe loc, șlefuindu-se în mine. Cum să nu mă doară? Doare. Dar și când vezi că te ține de mână Dumnezeu… zâmbești. Zâmbești și uiți și de durere, și de avarii, și de noroi, și de mărăcini.

Dar destul despre mine. Spune-mi despre tine. Tu ce faci?

sursa: https://alinailioi.ro/

Universul îți trimite persoana potrivită atunci când te aștepți cel mai puțin

Nimic în viață nu se întâmplă pur și simplu. Nu există accidente, ci doar o serie de evenimente planificate cu mare acuratețe.

Când persoana potrivită apare în viața ta, acest lucru se datorează faptului că Universul a decis pentru tine, că acum cel mai bun moment pentru a fi cu cineva.

Iată câteva semne că ești gata să întâlnești persoana potrivită sau sufletul tău pereche:

Nu ai nevoie de cineva să te„salveze”

Te descurci grozav de una singură. Nu ai nevoie de o persoană care să completeze sau să te salveze de singurătate. Ești o persoană completă și autosuficientă.

Universul trimite oamenii potriviți atunci când ne așteptăm cel mai puțin.

Trebuie să înveți o anumită lecție

Poate că duci o viață prea confortabilă, ești blocată într-un anumit stadiu al vieții sau îți lipsește ceva important. Persoana potrivită, care a apărut la momentul potrivit, te va putea ajuta să-ți folosești abilitățile și să schimbi ceva în relația cu viața.

Ea te va învăța o lecție importantă sau îți va permite pur și simplu să obții o conștientizare și o înțelegere mai profundă a ta însuți. Și atunci vei simți ca un văl ți-a căzut de pe ochi.

Tu ești adevăratul tău sine

Ai muncit din greu pentru a realiza cine ești cu adevărat și porți măști care nu-ți aparțin. Vii în contact cu adevărata ta personalitate și scapi de identități false create pentru a te încadra în societatea din jur și pentru a obține aprobarea altor oameni.

Dacă mintea ta, deciziile, acțiunile și relațiile tale sunt în armonie cu adevăratul tău sine, atunci este probabil să apară persoana potrivită. Va fi o confirmare că ai o legătură autentică cu tine însuți.

Eforturile tale de a te vindeca nu au fost în zadar

Acum ești persoana care se iubește, are compasiune și se îngrijește de sine. Ești cel mai apropiat prieten al tău. Comportamentul autodistructiv nu se mai acceptă.

Nu mai permiți altor persoane să te supere sau să-ți supere liniștea sufletească. Te-ai împăcat cu tine însuți, te-ai iertat pentru greșeli. Și acum știi exact unde sunt granițele tale și ce vrei de la viață în general. Tot ceea ce nu corespunde cu acest lucru este deja inacceptabil pentru tine.

Ai stăpânit arta răbdării

Ai învățat să lași totul așa cum este. Nu mai forțezi evenimentele. Nu te forțezi pe tine sau alte persoane. Nu trebuie să încerci să controlezi totul în jurul tău, permiți ca evenimentele să se dezvolte în mod natural, în ritmul propriu.

Universul îți va trimite persoana potrivită atunci când poți avea încredere în ritmul său. Vei simți un echilibru calm și interior, ai crescut ca persoană și nu mai simți nici disperare, nici nevoie.

Universul are propria lui magie și tot ce este mai bun în viața noastră se întâmplă atunci când avem încredere în el. Cu siguranță are ceva frumos pentru tine!

sursa: https://estiminunata.ro/

Caută pe cineva cu care poți construi. Cineva cu care poți fi vulnerabil. Cineva cu care poți fi cea mai urâtă persoană și totuși să fii acceptată.

Eşti speriat!

Sunt prea mulți oameni în ziua de azi și în vârstă care își fac griji să găsească persoana perfectă. Cauți la nesfârșit, vei încerca să cunoști oameni noi, îți asumi riscuri, totuși ai fost rănit de atâtea ori încât nu mai lași pe nimeni să intre.

Ți-e frică de eșecuri și dezamăgiri. Ți-e frică de minciuni și înșelăciune. Cine este real și cine nu. Te îndoiești. Îți pui întrebări.

Îi alegi pe toți cei pe care îi întâlnești, încercând să amesteci și să potrivești piese care ți-au plăcut despre oamenii anteriori pe care i-ai umplut și cu care ți-ai împărțit viața, dar nu ai putut niciodată să umpli pe deplin acel gol pe care îl dorești!

Pui prea multă speranță, credință și povară asupra tuturor celor pe care îi întâlnești pentru că ești atât de dornic să găsești acea persoană fără cusur, căutând permanent acea persoană care îți va aduce viața într-un fel de culminare semnificativă care nu există.

Ceea ce mulți oameni nu înțeleg este că dragostea adevărată nu va fi la prima vedere. Nici măcar nu va fi la prima impresie. Orele suplimentare sunt construite. Din ambele părți, cu defecte. Din cea mai adâncă traumă și din cele mai fericite momente. Din eșecurile și lecțiile ambilor oameni.

Defectele care te fac ceea ce ești, momentele prin care ai trecut, cu bune și rele, din bune și mai rele, de jos până sus. Toți au locul lor în timp. În vindecare. În mișcare înainte. În reconstrucție, atât împreună cât și singuri.

Oamenii continuă să tranzacționeze în valoare reală pentru lucruri pe care le consideră ușor de înlocuit. Este o iluzie. Promisiunea de mai bine este o iluzie. Este cea mai mare minciună care există. Mai bine este cu locul în care te afli în viața ta și drumul tău de vindecare.

Bătăliile dure sunt cele în care cele mai adânci legături sunt create una cu cealaltă.

Suferind ca unul, ca echipă, ca întreg, ca unitate, sau ca o singură entitate. Aici se formează adevărata legătură.

Fundația ta se va fărâmița de nenumărate ori dacă cărămida și mortarul sunt formate din încercările și erorile tale combinate, care de fapt nu există.

Contactul fizic și promisiunile deșarte, promisiunile făurite din iluziile grandorii te vor duce doar până acum, înainte ca lipsa ta de fundație să te facă să te prăbușești în tine în timp, din nou.

Nu îți fie frică de a clădi. Nu te teme de durere. Acceptă neajunsurile. Acceptă frigul. Îmbrățișează viața. Odată ce ai făcut-o, poți sta deoparte și să te minunezi de eșecuri și pierderi, împreună! Fără ele, cum am putea ști vreodată cât de recunoscători ar trebui să fim pentru acest mister pe care îl numim viață?

Adevărata vulnerabilitate sub forma imaginii tale în oglindă este locul unde o vei găsi!

Îndrăgostește-te de tine și vei găsi această persoană. Cea mai adevărată reflexie a ta. Nu căuta pe cineva cu care să fii perfect. Caută pe cineva cu care poți construi. Cineva cu care poți fi vulnerabil. Cineva cu care poți fi cea mai urâtă persoană și totuși să fii acceptată!

Urmează-mi sfatul și găsește pe cineva alături de care să crești cu adevărat până în punctul în care devii în prezența lui, și te simți ca și cum ai fi în sfârșit acasă!

~ text original de Cody Bret

traducere facebook

Trebuie să accepți că există oameni care pot rămâne în inima ta, dar nu și în viața ta

Inima este un loc vast, unde amintirile și emoțiile se împletesc într-un dans complex. Există oameni care ne intră în inimă și lasă o amprentă adâncă, dar care, din diverse motive, nu pot rămâne prezenți în viața noastră. Această realitate subtilă și paradoxală ne poartă către o înțelegere profundă a trecutului, prezentului și a modului în care relațiile umane ne modelează sufletele.

Întâlnirile cu oameni sunt stelele căzătoare în noaptea senină a destinului nostru. Uneori, acești oameni ne pot încărca viața cu lumină și căldură, transformând-o într-o poveste strălucitoare. Dar, asemenea stelelor căzătoare, acești oameni pot arde strălucitor doar pentru o clipă, pentru a dispărea apoi în taina cosmosului. În ciuda acestui fapt, amintirea lor rămâne puternică și veșnică, ca un far ce ne călăuzește pe marea incertitudinilor.

Este important să învățăm să acceptăm că uneori oamenii cu care ne-am împărtășit sufletul nu pot continua călătoria alături de noi. Poate că distanța geografică, schimbările de situații sau alegerile de viață ne separă drumurile. Această despărțire nu trebuie să fie neapărat una dureroasă; dimpotrivă, poate deveni o oportunitate pentru creștere și înțelegere. Într-un fel, acei oameni care au rămas în inima noastră, dar nu în viața noastră, devin lecții prețioase. Ei ne învață să prețuim clipele fugitive și să găsim frumusețea în tot e este trecător.

A fi capabil să-i păstrăm în inimă pe cei care nu pot rămâne alături de noi în viață necesită o abilitate subtilă de a elibera și a lăsa să plece. Iubirea și conexiunea pe care le-am împărtășit cu acei oameni sunt o parte inseparabilă din noi, dar trebuie să învățăm să ne desprindem de nevoia de a-i avea fizic în preajmă. Această eliberare nu înseamnă că îi uităm sau că sentimentele noastre se estompează; dimpotrivă, devin ca o melodie silențioasă care răsună în adâncul ființei noastre.

De asemenea, acceptarea că există oameni care pot rămâne în inima noastră, dar nu și în viața noastră, ne învață o lecție de umilință și de grație. Ne arată că legăturile sufletului nu sunt întotdeauna strânse de timp și spațiu, ci transcend aceste constrângeri. Astfel, putem privi spre trecut cu recunoștință și spre viitor cu încredere, știind că fiecare persoană care a trecut prin viața noastră a adus o valoare unică și a lăsat amprenta ei într-un mod subtil și durabil.

sursa: https://confesiunileuneifeterele.ro/

Am vrut doar sa fiu fericită, asta este tot ce mi-am propus să găsesc.

Nu aveam alt plan decât să-mi ascult inima și să-mi urmez visele.

Dar, nu am ajuns unde mi-am propus, însă am ajuns exact unde trebuia.

Nu am ales să fiu puternică... asta nici măcar nu mi-a trecut prin minte.

Uneori, îți găsești puterea atunci când a fi puternic este singura ta opțiune.

M-am împiedicat și am căzut pe față de atâtea ori, încât m-am întrebat adesea dacă ar trebui să mă mai ridic.

Dar asta sunt eu.

Am foc în vene și jar în inimă și mereu voi avea!

Nu știu cum să renunț și nu voi sta mult jos.

Nu-mi pasă ce mă pune în genunchi, mă voi ridica mereu în picioare și voi merge înainte.

Adevărul este că am fost frântă mai des decât îmi pasă să recunosc, dar exact de asta aveam nevoie pentru a lăsa lumina în sufletul meu.

Adevărata mea putere nu este cum am ținut să nu mă rup, ci cum am continuat după ce am cedat.

Nu am răspunsurile și de cele mai multe ori,

Sunt un dezastru frumos care are noroc să asorteze șosetele sau să-și amintească ce zi este.

Cea mai minunată parte?

Nu trebuie să le am pe toate împreună, pentru că nu le voi avea niciodată cu adevărat..

Îmi place să spun că asta face parte din farmecul meu.

Deci, pentru oricine caută perfecțiunea, atunci nu te uita la mine dacă asta vrei.

Sunt frumos distrusă, dar uimitor de minunată și întotdeauna autentică.

Și o, da, sunt și imposibil de puternică.

Deci, dacă mă căutați,

Mă veți afla dansând în ploaie și îmbrățișând uraganul.

Poate că nu sunt tot ceea ce ai sperat vreodată, dar voi fi întotdeauna reală, autentică și adevărată..

și poate exact ceea ce nu știai că ai mereu nevoie, Minte, spirit și suflet.

Sunt puternică în toate felurile care contează.

Așa că acum, de fiecare dată când viața încearcă să mă îngenuncheze, aceasta mă privește în ochi și îmi spune...

"Nu poți rezista furtunii,"

Pur și simplu zâmbesc înapoi și spun..

"Eu sunt furtuna!”

sursa; https://www.facebook.com/houseofravenwolf

DRAGĂ TRECUT, ÎȚI MULȚUMESC PENTRU TOATE LECȚIILE ÎNVĂȚATE. DRAGĂ VIITOR, SUNT PREGĂTITĂ!

Nu o să mint, este greu să părăsești locul în care te-ai simțit confortabil. Este greu să începi un alt drum. Este greu să pornești o călătorie nouă. Dar sunt mândră de mine. Sunt mândră de sufletul meu. Sunt mândră de curajul meu.

Sunt gata să merg mai departe. Sunt gata să îmi învăț lecțiile care au venit la pachet cu toate momentele dificile din ultima perioadă. Sunt gata să las în spate trecutul o dată pentru totdeauna, să încui acea ușă și să arunc cheia... pentru că mă așteaptă o altă viață. Una mult mai frumoasă și mai liniștită. O viață în care învăț că nu pot controla absolut toate lucrurile din viața mea și asta este în regulă - o viață care îmi permite să fac greșeli fără să mă mai învinovățesc pentru tot ce se întâmplă.

Sunt gata să merg mai departe. Sunt gata să preiau controlul asupra vieții mele, să deschid cartea la un nou capitol și să mă apuc de scris. Și știu că de data aceasta vor fi cele mai frumoase pagini de până acum - vor fi încărcate cu amintiri speciale, momente de neuitat, clipe care să îmi pună zâmbetul pe buze peste ani și ani. Învăț să trăiesc cu adevărat, să experimentez, să mă bucur de tot ce îmi poate oferi această viață. Ies din zona de confort și spun "Da" provocărilor.

Sunt gata să merg mai departe. Nu mă simt vinovată pentru persoanele pe care le las în urmă. Învăț să iau decizii bazate pe ceea ce este mai bun pentru viitorul meu și propria fericire.

Sunt gata să merg mai departe. Sunt gata să las deoparte toate îndoielile. Trebuie să cresc confortabil cu ideea de a păși în necunoscut. Trebuie să îmi reamintesc cât de periculos este să rămân în același loc prea mult timp.

Sunt gata să merg mai departe. Fără teama că ceva ar merge greșit. Mă pregătesc pentru tot ce urmează, însă nu îmi fac scenarii rele - pentru că știu că indiferent de ce se va întâmpla, mă voi descurca.

Sunt gata să merg mai departe. Învăț să mă concentrez asupra momentului prezent și să mă gândesc la viitor fără să îmi mai doresc să retrăiesc la nesfârșit trecutul. Ce s-a întâmplat rămâne acolo pentru totdeauna. Îmi bucur sufletul clipă de clipă cu lucruri mărunte și frumoase.

Sunt gata să merg mai departe. Nu mai pierd timpul întrebându-mă dacă mă mișc prea repede sau dacă o să fac vreo greșeală pe acest drum. Pur și simplu mă bucur de plimbare. Mă bucur de faptul că am ajuns într-un loc în care sunt pregătită să îmi iau rămas bun de la trecut și îmbrățișez un nou viitor.

Sunt gata să merg mai departe. Îmi acord permisiunea de a trăi așa cum îmi doresc. Fără reguli, fără impedimente, fără frici. Nu o să mint, este greu să părăsești locul în care te-ai simțit confortabil. Este greu să începi un alt drum. Este greu să pornești o călătorie nouă. Dar sunt mândră de mine. Sunt mândră de sufletul meu. Sunt mândră de curajul meu.

sursa: https://www.kudika.ro/

"Unii oameni apar în viața ta ca o binecuvântare; alții – ca o lecție" *Maica Tereza*

Și alții apar ca un blestem, aș completa eu, la cei 55 de ani ai mei, văduvă fiind!

Viața mi-a oferit multe, dar mi-a și luat în aceeași măsură. Am preferat, de fiecare dată să îmi afund nasul într-o lectură despre suflete pereche, gemene și alte proiecții de acest gen, niciodată verificate pe deplin. Am preferat să vărs o lacrimă, să mă bucur atunci când am avut ocazia... am preferat să trăiesc la maxim clipa care știam că nu se va mai întoarce! Nu mi-am afundat nasul într-un pahar de alcool... decât atunci când, după ore bune de muncă pentru al patriei beneficiu, am preferat compania unui cognac bun... musai franțuzesc!

Acum câteva zile, pe fruntea mea s-a impregnat cu majuscule:

47 de ani!

Acum... încă aflat în câmpul muncii mi-am luat inima în dinți și scriu din nou, după o pauză serioasă:

Am pierdut!

Din nou!

Ce?!

Ehe..

Societatea îndeamnă la cunoașterea de sine prin orice mijloace și dacă vom reuși să dăm un "search" pe Google vom afla că toți cei care s-au perindat prin lumea virtuală transpunându-se in mari cărturari și înțelepți în arta iubirii de sine (și nu numai ) au sfârșit nașpa! Îmi este permis acest termen..."nașpa"?!

Sper că da!

Eu... nu rezonez cu nimeni! Fiind mai rebel de felul meu mă dezic de tot ceea ce citesc în virtual, foarte puține fiind "zicerile" cu care rezonez! O fi vreo lipsă de ceva pe undeva...

Mi-am iubit aproapele mai mult decât pe mine. Și rezultatul..

Am pierdut!

Din nou și din nou...

Am încercat să construiesc o lume, un univers... în care toți ceilalți să se simtă apreciați și respectați. Rezultatul... am eșuat! Pierzându-mă pe mine pentru ceilalți...

La 47 de ani am realizat că viața este magie, după cum spunea Einstein! Și, ca oricare altcineva, am încercat sa prelungesc această magie, știind că nu mai întoarce! Este că... eșec! Hai sa recunoaștem, cu toții ne dorim eternitatea unei clipe mișto, a unui sărut, a unei priviri pline de iubire, ne dorim prelungirea la infinit, dacă se poate, a tuturor secundelor în care am fost fericiți!

Și eu, și voi, cei care citiți această pagină!

Căutarea Fericirii și a sensului acesteia a generat speculații de tot felul, inclusiv metafizice de-a lungul timpului. Orice religie sau cultură are o definiție proprie și nimeni nu poate contrazice nimic prin nici un argument, oricât de sustenabil ar fi acesta. Fericirea înseamnă "a trăi", "a simți", "a suferi"... indiferent ce fraze pompoase ne sunt livrate sub nas de către "cărturari!"

Pentru mine fericirea este acel suflet alături de care să merg să îmi ridic cuponul de pensie, așa cum îi scriam recent unei prietene..

Orice altceva devine oarecum desuet! 

47 de ani cu multe încercări, de orice fel, în care am murit dar am și renăscut!

Viața îți poate fi dată peste cap în orice clipă tocmai de către cel/cea care ar trebui să fie acolo... pentru noi!

47 de ani...

Iubiți-l pe cel ce este lângă voi, un El sau o Ea! Pentru că, într-o lume viitoare, acolo la Poarta Raiului nu vom fi întrebați ce am realizat ci cât de multă iubire am purtat în inimă!

Eu..mi-am pus inima pe tavă!

Și am pierdut!

Din nou!

sursa: Drumul către noi

Am ajuns până aici! Putem trece peste orice va urma!

Dacă am învățat ceva de la viață, este că uneori, cele mai întunecate momente ne pot aduce în cele mai luminoase locuri.

Am învățat că cei mai toxici oameni ne pot învăța cele mai importante lecții; că cele mai dureroase lupte ale noastre ne pot oferi cea mai necesară creștere; și că cele mai sfâșietoare pierderi de prietenie și iubire pot face loc celor mai minunați oameni.

Am învățat că ceea ce pare a fi un blestem pe moment poate fi de fapt o binecuvântare, și că ceea ce pare a fi sfârșitul drumului este de fapt doar descoperirea că suntem meniți să parcurgem pe un alt drum.

Am învățat că oricât de dificile ar părea lucrurile, întotdeauna există speranță.

Și am învățat că indiferent cât de neputincioși ne simțim sau cât de oribile par lucrurile, nu putem renunța. Trebuie să continuăm.

Chiar și atunci când este înfricoșător, chiar și atunci când toate puterile noastre par dispărute, trebuie să continuăm să ne ridicăm înapoi și să mergem înainte, pentru că... cu orice ne luptăm în acest moment, va trece, și vom reuși.

Am ajuns până aici. Putem trece peste orice va urma!

de Daniel Koepke

M-am întors la mine și magia s-a întâmplat...

Am încetat să mai insist unde nu căutam.

Am încetat să mai întreb cu mâinile închise.

Am încetat să mai aștept în scaunele ocupate.

Nu-mi mai pune așteptările pe oamenii ocupați.

Am încetat să mă prefac că celălalt ar înțelege.

Am încetat să-mi mai pun ochii și speranța în inimi care nu voiau să bată lângă mine

Și apoi... magie...

Magie...

M-am întors la mine însumi... ca singura destinație posibilă.

M-am întors la mine însumi... ca singura cale disponibilă.

M-am întors la mine însumi... ca singura reuniune în așteptare.

M-am întors la mine și mi-am putut vedea coastele.. durerile si sufletul meu deshidratat.. cer niște apă

Și m-am primit pe mine. M-am îmbrățișat singur. M-am iertat. Întins pe umărul meu. M-am numit singur cu propria mea voce. Și m-am regăsit. Diferit, dar intact. M-am avut din nou. M-am întors din nou.

Şi apoi... Magie...

Am cheile de la ușile pe care vreau să le descui

Aici... Înăuntru.

Afară sunt doar încuietorile.

Dar eu decid unde și depinde de mine cum;

Eu decid unde...

Aleg cum...

Aleg cu cine...

Eu decid ce vreau...

Eu decid ce merit...

Și magia s-a întors la mine... Pentru că nu a dispărut niciodată... pentru că ea a trăit mereu în mine, dar nu mă lăsa să o văd... pentru că m-ai respins și așa m-am coborât la umbrele mele și m-am ridicat din nou... M-am îmbrățișat, m-am acceptat și încă am trăit...... "

* Andrea A Somera *

Încă îmi amintesc vremea când cerșeam iubire/Can still remember the time when I begged for love.

Mi-am pierdut culorile M-am mulțumit cu "poate", cu "să văd dacă pot" și cu "sunt obosit". Am îndurat durerea fiecărui nu, și cu timpul am început să cred că poate, doar poate, asta merit! Că ar trebui să fiu recunoscător pentru rarul "da" și să stau într-un colț așteptând.

A durat ceva timp, dar când în sfârșit mi-am dat seama că mă transform încet în acest suflet rănit de care m-am temut mereu, am încercat tot posibilul să mă ridic și să plec. Pas cu pas, mi-am târât picioarele, și atunci am învățat că unul dintre cele mai dificile lucruri de făcut în viață este să te îndepărtezi de lucrurile pe care ți le-ai dorit mereu. Dar am făcut-o.

Am făcut-o pentru că în fiecare zi părea că plouă și voiam să văd din nou soarele. Am făcut-o pentru zilele în care râdeam atât de tare încât mă durea stomacul. Am făcut-o pentru că am vrut să cred că în ciuda persoanei răvășite care sunt, în ciuda tuturor cicatricilor și găurilor din piept, merit încă o șansă la fericire.

Știu că a durat ceva, dar sunt foarte mândru.

Eu am făcut-o!

—Jun Mark Patilan

Opera de artă: Naya Ismael

I lost my colors. I settled for the "maybe", the "I'll see if I can" and the "I'm tired". I endured the pain of every no, and over time I started to believe that maybe, just maybe, that's what I deserve. That I should just be grateful for the rare "yes" and just sit in the corner waiting.

It took some time, but when I finally realized that I'm slowly turning into this broken soul I always feared to be, I tried my best to get up and walk away. Step by step, I dragged my feet, and that's when I learned that one of the most difficult things to do in life is to walk away from things that you've always wanted. But I did it.

I did it because every day seemed like it's raining and I wanted to see the sun again. I did it for the days when I would laugh so hard my stomach would hurt. I did it because I wanted to believe that despite the messed up person that I am, despite all the scars and the holes in my chest, I deserve another shot at happiness.

I know it took a while, but I couldn't be prouder.

I did it.

—Jun Mark Patilan

Artwork: Naya Ismael

CE ESTE SORTIT SĂ FIE AL TĂU, VA FI ORICUM, ORICÂND!

Relațiile se vor schimba pentru a face loc oamenilor potriviți în viața noastră. Dragostea va dispărea pentru că acea persoană nu era menită să fie cu noi pentru totdeauna. Locurile de muncă se vor modifica pentru a crea noi oportunități. Planurile se vor schimba pentru a nu rămâne blocați într-un singur loc.

Sunt o luptătoare. Mă lupt cu timpul. Mă lupt cu planurile Universului pentru mine. Mă lupt cu obstacole. Mă lupt cu lucruri care parcă nu se mișcă așa cum mi-aș dori eu. Mă lupt cu tot ce nu este bine. Pentru că mă sperie când totul nu este perfect. Îmi este teamă când nu dețin frâiele vieții mele.

Dar cât de des luptăm împotriva unei bătălii pierdute? Cât de des luptam să ținem de o relație care nu mai funcționează? De câte ori încercam să ne grăbim, să tragem de timp și să lipim bucățile inimilor noastre frânte din nou și din nou?

Însă în toate aceste lupte ale mele, am învăț ceva și vreau să împărtășesc cu voi: ce este sortit să fie al tău va fi oricum. Cine îți este menit, va găsi calea către inima ta... fie că vrei, fie că nu.

Adevărul este că viața nu merge întotdeauna conform planului nostru. Vom avea momente în care totul este aparent perfect și apoi se va dezintegra complet. Vom fi cu o persoană cu care credem că vom fi pentru totdeauna și apoi ne vom uita neputincios cum relația se prăbușește. Vom continua pe drumul profesional pe care vrem să mergem și apoi vom descoperi că nu are sens. Vom urca și vom cădea. Și, în timp, ne vom ridica din nou.

Trebuie să știm că în toate acele momente nu putem avea răspunsurile la toate întrebările din capul nostru. Nu putem înțelege ce se întâmplă, unde ar trebui să mergem, ce ar trebui să facem. Nu putem cunoaște ce este bine și ce este rău sau ce este al nostru de păstrat.

Trebuie doar să avem încredere - în Univers, în Dumnezeu, în destin, în noi înșine. Trebuie să continuăm. Trebuie să știm că ceea ce este sortit să fie al nostru, va fi oricum... va găsi calea către noi. Chiar dacă acest lucru nu se întâmplă acum sau când ne dorim... nu trebuie să disperăm și nici să ne pierdem răbdarea.

Ceea ce trebuie să fie al nostru... va fi. Relațiile se vor schimba pentru a face loc oamenilor potriviți în viața noastră. Dragostea va dispărea pentru că acea persoană nu era menită să fie cu noi pentru totdeauna. Locurile de muncă se vor modifica pentru a crea noi oportunități. Planurile se vor schimba pentru a nu rămâne blocați într-un singur loc.

Când se întâmplă aceste lucruri este posibil să fim plini de teamă. Am putea simți că totul se destramă în jurul nostru. S-ar putea să plângem, să țipăm, să ridicăm mâinile către cer cu mânie, să ne îndoim de noi, să fim supărați pe ce se întâmplă în jurul nostru - dar adevărul este că uneori totul se prăbușește pentru că ceva mult mai bun să vină către noi. Uneori nu ni se răspunde la rugăciuni pentru că ceva mai frumos este pe drum către noi.

Nu trebuie să ne stresăm. Nu trebuie să ne speriem. Nu trebuie să ne petrecem zilele suferind.

Nu trebuie să pierdem timpul analizând de ce lucrurile și oamenii au plecat din viața noastră. În schimb trebuie să urmăm ceea ce este corect și să avem încredere că, dacă este corect, se va întâmpla. Trebuie să înțelegem că Universul are un plan minunat pentru noi și chiar dacă suntem de părere că nu ne ascultă, el este aici. Întotdeauna va fi.

Trebuie să știm că nu vom avea întotdeauna răspunsurile, dar asta nu înseamnă că suntem singuri. Trebuie să înțelegem că viața nu are sens sau nu merge după planurile noastre pentru că nu suntem pe drumul pe care trebuie.

Ce ne este menit, va fi în viața noastră - oamenii, oportunitățile, slujbele, pasiunile, speranța - totul ne va găsi la momentul potrivit, când trebuie să vină, când Universul știe că suntem pregătiți să acceptăm ce urmează să ni se întâmple.

Nu trebuie să luptăm. Nu trebuie să ne grăbim. Nu trebuie să trăim într-o continuă anxietate. Pur și simplu trebuie să mergem mai departe, să renunțăm la ce nu ne mai face fericiți și să avem încredere. Și să permitem acestor lucruri și oameni să ne găsească

sursa: https://www.kudika.ro/

O relatie profunda de comuniune reciproc impartasita te poate conduce mai departe decat ai reusi vreodata sa ajungi singura!

Barbatii sunt ca un tren. Ei se indreapta intr-o directie precisa. Alegerea unui barbat pentru a ramane cu el este ca si cum te-ai urca intr-un tren. Vrei nu vrei, vei sfarsi prin a te indrepta in directia in care se indreapta el.

Daca nu-ti place directia in care se indreapta barbatul tau, singura alternativa care iti ramane este sa te dai jos din tren. Nu-i poti schimba directia barbatului fara a-ti pierde increderea in capacitatea lui de a te conduce.

Tu nu-ti doresti un barbat rigid, ci unul cu inima curajoasa si orientata catre un adevar autentic si profund. Iti doresti un barbat care sa te cunoasca, care sa te asculte, care sa tina cont de ce i-ai spus, iar apoi sa te cuprinda si sa te conduca intr-un loc pe care nu il cunosti si catre care nu ai fi reusit niciodata sa il directionezi, chiar daca ai fi vrut acest lucru. Iti doresti un barbat care sa iti conduca inima catre noi profunzimi ale aventurii si deschiderii, si care sa-ti prezinte noi aspecte ale vietii, pe care nu le banuiai.

O relatie profunda de comuniune reciproc impartasita te poate conduce mai departe decat ai reusi vreodata sa ajungi singura. Daca barbatul tau nu este capabil sa te conduca spre o abandonare beatifica si profunda, de ce l-ai mai alege?

Daca iti doresti cu adevarat sa te abandonezi in fata iubirii manifestate prin ambele trupuri, alege un barbat al carui tren se indreapta deja catre o directie mai profunda decat cea care ti-ar permite sa te deschizi singura.

Alege un barbat care te poate deschide mai mult decat ai reusit tu vreodata pana acum.

Un barbat profund si integru se va lasa ghidat de inima lui, care o va ingloba insa in ea si pe a ta, acordandu-si actiunile in functie de reactiile inimii tale si pretuindu-ti intotdeauna reactia. Pe de alta parte, capacitatea lui de a conduce nu va slabi niciodata datorita raspunsului tau si cu atat mai putin se va lasa deturnata de acesta.

Nu te lasa deviata de dorintele tale inferioare, daca nu doresti sa atragi catre tine un barbat la fel de deviat.

Un barbat pe care l-ai ales tinand cont de dorintele tale inferioare iti poate asigura securitatea, o familie si cateva vacante de vis, dar nu va sti niciodata cum sa traiasca alaturi de tine o viata la unison cu iubirea.

Daca te vei limita sa iti constientizezi si sa manifesti numai dorintele tale inferioare, vei atrage catre tine un barbat care nu-ti va putea oferi niciodata ceea ce inima ta isi doreste mai presus de orice.

Daca iti doresti un barbat care sa iti poata oferi intreaga lui constiinta, creand impreuna cu tine o relatie sacra – eventual oferindu-ti chiar si securitatea, familia si vacantele de vis pe care ti le doresti –, atunci constientizeaza-ti, ai incredere si manifesta dorinta cea mai profunda a inimii tale.”

Draga mea, nu te multumi cu putin pentru ca meriti atat de mult…

Extras din cartea Draga mea iubita de David Deida

sursa: https://drumuricatretine.wordpress.com/

Vine un moment când înțelegi totul, dar nu mai suferi!

Vine un moment când nu te mai agăți de oameni și nici nu mai plângi, pentru că ei au ales să plece cin viața ta, pentru că au găsit liniștea și pacea, în alte brațe.

Vine un moment când înțelegi că nu trebuie să oferi ajutor acolo unde nu ți se cere. Nu te mai superi pe oamenii care te jignesc sau te judecă după aparențe.

Vine un moment când îți faci o cafea, asculți muzica ta preferată și nu mai trăiești cu trecutul. Te bucuri de tine și de prezentul pe care îl trăiești.

Vine un moment când nu mai reproșezi, nu mai dorești răzbunare pe oamenii care te-au dezamăgit. Înțelegi că nimic nu e întâmplător, că toate au un rost, iar fiecare om și fiecare întâmplare pe care ai trăit-o te-a maturizat, te-a călit, te-a învățat anumite lecții.

Vine un moment când înțelegi totul, dar nu mai suferi.

Îți înțelegi dilemele și îndoielile. Înțelegi că nimic nu e pentru totdeauna. Înțelegi că iubirea nu are nevoie de lanțuri, iar fiecare dintre noi decide dacă își vor transforma dragostea în lanțuri față de oamenii pe care îi iubește.

Nu mai suferi când ți se zice „Adio” și nu mai bați la ușa care mereu este închisă pentru tine. Pur și simplu ai crescut pe plan emoțional și intelectual. Te iubești și te apreciezi. Pur și simplu știi că fiecare om care alege să te lase, aduce altul în locul lui, care îți va oferi ceea ce nu putut trecutul.

sursa: https://destainuirilemariei.com/

Ai fost doar o greșeală, nimic mai mult, nimic mai puțin!

Abuzului narcisic

Am găsit răspunsurile. Ai fost doar o greșeală, nimic mai mult, nimic mai puțin. Nu cred că meriți lacrimile mele. Lacrimile sunt perle prețioase. Ar trebui vărsate pentru oamenii care merită cele mai profunde emoții ale tale. Deci asta am pentru tine, nimic, absolut nimic! Știi, uneori, Dumnezeu ne trimite oameni doar pentru a verifica cât de sănătoși suntem. Și, uneori, eșuăm. Nu reușim să vedem o persoană dincolo de această mască. Mergem după cuvinte. Și apoi Dumnezeu râde de noi. "Oh nu, uită-te la idioata asta. ” Și accept că am fost o idioată să te plac odată.

Știi, regretul nu este că ne-am despărțit. Serios, nu am simțit niciodată nevoia să mă întorc la tine. Singurul regret pe care îl am este că nu ai meritat atât de mult de la mine. Mi-am deschis inima pentru tine. Ți-am spus secretele mele, cele mai dulci dorințe care sunt prea aproape de inima mea. Am ajuns să-ți spun prea multe lucruri despre adevăratul eu, cel vulnerabil. Vorbesc cu un milion de oameni dar nu le spun asa ceva. Dar cu tine, am simțit că pot. Ştii de ce? Pentru că am avut încredere în tine. M-am simțit în siguranță cu tine. Și acum, când mă uit în urmă, mă simt înșelată. Mă simt ca și cum cineva m-a drogat și mi-a scos acele emoții. Doar asta vreau înapoi de la tine, lucrurile pe care le-am împărtășit.

Și nu există nici o mânie. Mă simt calmă. Mă simt fericită. Mă simt ușurată că ți-ai dezvăluit adevăratul sine. Nu am nici un gol, ca la despărțirile obișnuite. Nici măcar amărăciune nu am.

Mi-e milă de tine! Nu ai suflet! Nu ai inimă! Tot ce ai sunt vorbe goale pe care le folosești pentru a păcăli oamenii. Dar pentru cât timp poți? Într-o zi, totul se va întoarce la tine, karma, minciunile, păcatele. Și îmi pare rău pentru tine!

Uite, am fost multe lucruri în viața mea: rea, nepoliticoasă, greșită. Dar nu am păcălit pe nimeni intenționat. Și am acea mândrie despre mine. Nu am fost niciodată falsă. Nu am fost niciodată un om mincinos și manipulator. Întotdeauna m-aș putea uita în oglindă și să mă simt mândră de sufletul pe care l-am avut. Dar tu poți? Poți vreodată să înfrunți oglinda și să zâmbești cu mândrie? Întreabă-te. Tu poţi? 

Nu m-ai meritat niciodată, nici măcar o parte din mine, nici măcar un salut. Meriți pe cineva exact ca tine! Și cât de tragic va fi asta?

Adio!

O femeie demnă nu va tolera niciodată într-o relație minciuna, trădarea, manipularea și umilința!

Ea știe că minciuna și manipularea nu au nimic în comun cu o atitudine demnă și corectă. Ea înțelege că fiecare cuvânt toxic, fiecare comportament nepotrivit anulează orice urmă de empatie și conexiune emoțională.

Alege de fiecare dată să cunoască omul de alături, să-i înțeleagă emoțiile, să treacă dincolo de superficial, refuză să critice și să judece, dar cere implicare și asumarea rolului de partener. Nu poate tolera acele gesturi egoiste și urâte.

Nu acceptă să fie parte din jocul cuiva, să fie folosită și umilită, crezând că doar așa poate păstra iubirea. Atunci nu e vorba despre iubire, nici despre respect și încredere, sunt manifestările toxice ale unui om, căruia puțin îi pasă.

Într-o relație sănătoasă nu există scenarii manipulatoare, persoana de alături nu te forțează să uiți de tine, nu te face să îți fie frică de prezent și de viitor, să te întrebi dacă mai are rost, să suferi. Femeia demnă știe foarte bine aceste lucruri.

Ea nu își permite să piardă timp pentru iluzii, pentru promisiuni false, pentru comportamente străine. Partenerul care minte nu este demn de încrederea ei, alături de cel care trădează în repetate rânduri nu va putea construi nimic.

De ce să ascundă adevărul, de ce să își spună că lucrurile funcționează și în acest mod, dacă realitatea este alta? Liniștea sufletească, încrederea în propria persoană, așteptările sănătoase sunt mult mai potrivite decât o iubire toxică.

O femeie demnă cere asumare și implicare!

Ea știe că bărbatul care vine și pleacă când vrea, care se folosește de emoțiile ei sincere, care joacă rolul de victimă nu își va putea asuma niciodată rolul de partener, nu va putea oferi încredere și siguranță, nu va renunța la egoism.

Acolo unde există umilință și durere, acolo unde frustrările personale contează mai mult decât echilibrul, totul se transformă într-o mocirlă a interpretărilor, a regretelor, a acuzațiilor. El judecă și critică de fiecare dată, pentru că doar așa se poate impune.

El crede că este firesc să ascundă adevărul, să flirteze cu alte femei, să aibă o atitudine indiferentă și o mulțime de pretenții. Dar planul său nu va funcționa alături de o femeie demnă, care știe să păstreze limite sănătoase.

Ea vrea ca această relație să funcționeze, dar știe că este nevoie de doi oameni pentru a reuși. Este gata să accepte compromisul, să stea de vorbă cu omul de alături, dar înțelege că este nevoie de empatie și recunoștință pentru a merge mai departe.

Nu poate tolera manipularea, pentru că în acest fel și-ar trăda propriile valori, ar renunța la lumea ei, la sufletul ei. Nu poate accepta un partener laș și imatur emoțional, nu poate juca acel rol de rezervă, de dragul unei aventuri.

Nu există loc pentru umilință și manipulare într-o relație sănătoasă, între doi oameni care se respectă: iată un adevăr pe care femeia demnă nu îl uită niciodată. Este gata să ofere tot ce are mai bun, dar numai atunci când știe că are rost, când descoperă alături un partener asumat și corect.

O femeie adevărată pleacă întotdeauna cu demnitate!

© De Vorbă cu Tine