joi, 25 mai 2017

Hristos S-a Înălțat!

O mărturisire frumoasă! 

  

Am greşit mult până să mă îndrept, dar cu fiecare căzătură am devenit mai înţelept.

Am judecat pe alţii pe nedrept, dar mi-am deschis mai tare ochii să înţeleg.

Am plâns şi-am strigat a neputinţă, dar m-am ridicat din propria-mi voinţă.

Am rătăcit prin locuri nedorite, dar m-am întors acasă cu picioarele obosite.

Am crezut că tot ce zboară se mănâncă, când de fapt eu nu crescusem încă.

Am călcat prin bălţi şi prin noroi, dar m-am spălat cu lacrimi în şuvoi.

Am ajuns departe într-un loc de vanitate plin, dar m-am întors din drum, căci îmi era străin.

M-am luptat cu gândurile-mi multe, dar m-am predat, căci inima-mi nu dorea să lupte.

Am zburat din mândrie pe culmi înalte şi abrupte, dar m-am trezit o pasăre cu aripile rupte.

M-am pierdut în ale lumii lucruri trecătoare, până-n ziua în care a început să-mi cânte…o privighetoare.

Am căutat bogăţiile acestei lumi, dar unde căutam eu era doar aur transformat în scrum.

Am încetat să mă mai plâng şi-am învăţat să mă ridic râzând,

Căci te-am găsit pe tine, Doamne, într-o fărâmă de pământ,

Într-un strop de rouă, în al păsărilor cânt

În căderea ploii şi-ntr-un suflet blând.

Îmi ridic braţele acum şi închin aceste versuri în semn de mulţumire,

Căci am scris prea mult cu litere de fum şi prea puţin cu versuri de iubire.

de Adela Moldovan
luminapentrucandeladinsuflet


marți, 23 mai 2017

Va veni o zi în care vei înţelege rostul durerii


Într-o zi durerea îţi va dezvălui adevăratul său scop

Fie că te transformă într-o persoană mai puternică, mai plină de compasiune sau mai înţeleaptă, vei înţelege în sfârşit de ce a trebuit să treci prin tot ce ai trecut, de ce a trebuit să fii singură şi de ce a trebuit să fie atât de greu.

Într-o zi durerea îţi va arăta luminiţa de la capătul tunelului

Durerea te va transforma într-o persoană minunată, te va aduce mai aproape de Dumnezeu, de familia ta, de prietenii tăi şi de oamenii dragi din viaţa ta. Într-o zi durerea va fi motivul pentru care ai învăţat să fii o persoană mai bună, o mamă mai bună, o fiică mai bună, o soţie mai bună.

Într-o zi durerea nu te va mai deruta

Nu va mai fi văzută precum o povară pe care o porţi după tine în orice loc mergi, nu te va mai defini, nu va mai fi ataşată de numele tău sau de reputaţia ta şi va fi ceva pe care o vei putea privi înapoi şi abia dacă o vei mai simţi.

Într-o zi durerea ta va fi motivul pentru care ai luptat pentru fericirea ta, pentru o viaţă mai bună, pentru răspunsuri la întrebări importante, pentru viitor, pentru lucruri pe care ţi le-ai dorit.

Într-o zi durerea te va elibera

Va fi harul tău mântuitor. Va fi combustibilul pentru pasiune, hotărâre, dorinţa de a reuşi, foamea de a fi fericită şi de a deveni mai puternică pentru a face faţă greutăţilor viitoare cu speranţă şi încredere.

Într-o zi durerea va fi motivul pentru care nu te vei mai teme de suferinţă

Când ştii că ai trecut prin ce era mai rău şi încă ai supravieţuit, când ai ajuns acolo unde trebuia deşi nu ai avut nimic, când te uiţi la tine în oglindă şi vezi femeia pe care ţi-o doreai să o vezi în urmă cu ceva timp... atunci vei şti că durerea te-a transformat!

Într-o zi durerea va avea un sens

Vei putea privi înapoi şi vei şti de ce lucrurile trebuiau să se întâmple aşa cum s-au întâmplat. Vei întâlni oameni care au trecut prin aceleaşi situaţii şi îţi vei da seama că nu eşti singură. Vei împărtăşi poveştile şi lecţiile tale şi vei reuşi să îi ajuţi pe alţii să se vindece. Îţi vei vindeca inima rănită prin iubirea pe care o porţi oamenilor.

Într-o zi vei fi recunoscătoare pentru durerea ta pentru că ţi-a arătat o viaţă mai bună, te-a transformat într-o persoană incredibilă şi te-a împins în braţele celor mai frumoşi oameni din lume.

Într-o zi durerea va fi motivul pentru care nu îţi va mai fi teamă să îţi trăieşti viaţa. Vei ştii că ai tot ce îţi trebuie pentru a nu te da bătută şi că indiferent de problemele prin care treci vei găsi soluţii, te vei ridica de jos şi vei merge până în pânzele albe pentru a ajunge acolo unde îţi doreşti.

sursa material:
https://www.kudika.ro/

luni, 22 mai 2017

Iubirea nu se declară atunci când ţi-o cere cineva…

 
Atunci când iubeşti uiţi să mai vorbeşti…Trăieşti doar momentul şi atât! S-ar putea ca acel moment să dispară atunci când îţi doreşti mai tare să-l faci prizonierul tău.

Iubirea nu este o stare de confort. Confortul este căutat de către cei care nu au curaj…

Iubirea este un salt cu parapanta. Iar zborul poate dura atât de puţin încât trebuie să ţii ochii deschişi pentru a nu pierde nici o fărâmă din frumuseţea iubirii.

În acel zbor nu mai vezi valoare nici în bârfe, nici în politică şi nici în părerile celorlalţi. Cum ai mai putea să te gândeşti la altceva?

Starea de iubire este asemănătoare cu starea pe care o simţi atunci când ajungi în faţa unui peisaj care îţi taie răsuflarea prin originalitatea şi pitorescul mister ce erau ascunse până atunci pentru tine…

În acel moment devii egoist într-un mod spontan. Nu că nu ţi-ai dori ca şi alţii să vadă ceea ce vezi tu, dar uiţi pur şi simplu că nu eşti singur pe lume.

Între armonia peisajului şi sufletul tău se formează un pod pe care te plimbi nestingherit. Nu mai poţi să faci nimic altceva în acele clipe…

Iubirea nu înseamnă baloane în formă de inimioară!

Iubirea nu înseamnă cadouri frumos împachetate şi legate cu fundiţă roşie de ziua îndrăgostiţilor!

Iubirea este tot ceea ce încerci să-i spui fiinţei adorate şi ţi se pare mereu că niciun cuvânt nu are o aşa de mare putere de exprimare…

Dacă o persoană îţi cere să-ţi declari iubirea faţă de ea, înseamnă că nu te merită.

Dacă tu te conformezi şi îngaimi câteva cuvinte doar pentru a o linişti, înseamnă că nici tu nu meriţi mai mult.

Vă veţi înconjura de baloane în formă de inimioară şi de cadouri legate cu fundiţă roşie care vor fi cumpărate la reducere de ziua îndrăgostiţilor, iar apoi veţi trăi amândoi cu impresia că aţi cunoscut iubirea…

Dar ce legătură poate avea iubirea cu toate astea?
 
de Adrian Cutinov

sâmbătă, 20 mai 2017

Ura mănâncă sufletul celui care urăște, nu al celui care este urât

 
Umbră și vis, totul va dispărea. Totul are un început și un sfârșit. Există un ritm interior pe care îl obișnuim prin ceea ce simțim, gândim sau acționăm. O stare pozitivă, relaxată, plină de speranță, ancorată într-o relație vie cu Doamne și cu cei din jur, aduce bucurii. Înlocuiți gândurile negative cu gânduri pozitive și zâmbiți. Zâmbetul interior este mai puternic decât zâmbetul exterior.

Alungă tristețea din viața ta. Aici, acum. Nu ai nevoie de ea. Distrageți mintea de la vechile ei obișnuințe și surprinde-o cu ceva nou, ceva frumos, ceva ușor. Nu vă repetați acțiunile și filmul tristeții. Fiți inventiv și acționați contrar mecanismelor ce vă duc spre anestezie. Astăzi luăm în brațe pe Nu sau pe Da?!

Șoapta îngerului e delicată, a diavolului este obsedată. Când nu ne place viața așa cum o avem acum, înseamnă că nu o trăim corect.

Celor care au suferit o pierdere, celor care jelesc, celor care suferă de o boală care le schimbă viața, celor singuri, precum și toturor celor care trec printr-o perioadă de doliu, de orice natură, le transmit că orice poate fi depășit, indiferent ce eveniment traumatic am experimentat fiecare. Renunți la ce ai pierdut, sortezi ce e bun și frumos, te agăți de ce a rămas și ce vine și construiești ceva nou, în tine și în jurul tău.

…Observ ceea ce este rău, dar mă concentrez pe lucrurile bune. Nu urăsc. Cu toții trecem prin momente bune, câteodată rele. Ura mănâncă sufletul celui care urăște, nu al celui care este urât. Dăruiește frumusețe și fericire, atât cât poți. Cea mai grea minte e cea care se plictisește. Optimismul salvează lumea. Ei se tot vaită, dar nimic nu se schimbă. Să înveți, să fii recunoscător. Totul este un cadou. Am învățat să fiu recunoscător pentru tot. Toți învățăm din greșeli.

Viața este scurtă, este un cadou. Amintește-ți ce are valoare. Să te bucuri de viață, să fii iubit și cel mai important să ai iubire în inima ta. Problemele ține-le doar în culegerea de matematică, nu și în suflet. În viață unele lucruri trebuie să le acceptăm, oricât de grele ar părea la moment. Mai târziu vom înțelege ce și cum a fost aici, acum.

Împarte sentimentele la mai mulți oameni, nu doar unuia singur. Câtă vreme sentimentele tale se duc doar către o singură persoană care nu-ți răspunde la fel, vei fi singur. Dăruind sentimente bune și frumoase în mai multe părți, vei primi din zone diferite emoții pozitive. Vocabularul suferinței schimbat cu sintaxa bucuriei. Există fericire în lume! Și lumea suntem noi, fiecare în parte.

Nici plăcerea, nici durerea nu sunt veșnice. Ele se succed una alteia, precum ziua cu noaptea. Unde este plăcere va fi și durere. Și invers. După ce ai urcat și ai ajuns în vârf, trebuie să cobori. După ce ai alergat trebuie să te odihnești. Nimic din exterior nu este sigur. Liniște, pace, calm, seninătate, meditație, tăcere… fericirea nu o poți cumpăra, nu o poți pierde. E mereu în tine, în mine, în noi. Drumul contează mai mult decât capătul lui. Păstrez partea bună. Transmit sănătate și lumină și merg mai departe. Oamenii se schimbă. Și eu. Și ei.

Părintele Hrisostom Filipescu – Extras din ”Puține lacrimi, multă fericire”, Ed. PIM, Iași 2014, pag. 198-201

vineri, 19 mai 2017

De ce tocmai mie?

 
Constat ca "De ce tocmai mie?" este o intrebare pe care ne-o punem numai la necaz. Sau ma rog, cel putin eu 😊

Rar ne intrebam de ce primim atata iubire cand sunt in jurul nostru atatia oameni poate mai buni, mai frumosi, mai blanzi si mai plini de daruri care adorm in fiecare noapte singuri, plangand ...poate chiar noi am adormit candva asa, si in momente cand aveam mai multe de daruit...dar cat de repede uitam cand ne e bine de clipele cand ne rugam pentru ceea ce luam acum "for granted", uitand sa multumim.

Rar ne intrebam de ce ni se daruieste atat de mult cand poate sunt atatia oameni care muncesc mult mai mult decat noi, care sunt de-o mie de ori mai pregatiti, mai capabili, mai disciplinati, dar carora nimic nu pare sa le iasa...Si poate ca si noi am fost candva acolo, dar cat de repede uitam ca sunt momente in viata in care orice am face, oricat de mult ne-am stradui, oricat ne-am da peste cap, nimic nu pare sa se lege. Cat de repede uitam asta cand se intampla sa avem succes. Desigur, succesul apare pentru ca suntem noi destepti, pentru ca am invatat noi sa vizualizam, ca am vazut "The Secret", ca avem un coach smecher, ca nu e nimeni ca noi pe pamantul asta si pentru ca asa e absolut normal sa fie...Dumnezeu se insela cand nu primeam noi ceea ce doream...uitam ca sunt in jurul nostru milioane de oameni mai destepti, care fac mult mai multe eforturi, fara a primi nici macar o sutime din ce avem noi...

Rar ne intrebam atunci cand suntem bine de ce tocmai noua ni se intampla sa fim sanatosi, cand atatia oameni-si unii dintre ei atat de tineri- mor in jurul nostru sau se lupta cu boli incurabile....Rar ne intrebam de ce noua ni s-au oferit un acoperis deasupra capului, apa proaspata de baut, liniste, dimineti fara bombe, posibilitatea de a ne imbraca frumos, de a manca un desert sau de a savura un pahar de vin, de a studia, de a calatori, de a ne urma visele, de a iubi..cand sunt atatia oameni in lume, poate mai buni, mai curati, mai lipsiti de pacate, mai destepti, mai frumosi -pe dinauntru si pe dinafara- care nu au parte de nimic din toate astea...

Nu, cand ne este bine este firesc sa fie asa. Este absolut normal. Ni se cuvine. Dumnezeu greseste cand nu ne da tot ce ne dorim si ar fi firesc sa avem, asa ca nu ezitam sa Il tragem la raspundere, sa Ii batem obrazul, sa ne plangem, sa cartim, sa Il mustruluim, sa Il certam cu asprime, sa ne imbufnam, sa suduim sau sa ne victimizam maxim. Uitam sa multumim pentru lucrurile de care ne bucuram- de la cele mai marunte pana la cele mai mari- uitam sa dam la randul nostru ceva inapoi, ne arogam toate meritele cu mandrie si privim in jurul nostru de sus, de la inaltimea tuturor calitatilor noastre, desigur, judecandu-i pe cei ce nu au reusit ce reusim noi, fara sa ne dam seama ca totul, absolut totul, incepand de la marele dar de a putea respira, fara sa poti face tu nimic pentru asta, este un dar de la Dumnezeu. (Asta neinsemnand desigur ca Dumnezeu iti baga in sac sau ca iti inmoaie posmagii, ci doar ca orice efort omenesc va fi zadarnic daca Dumnezeu intoarce privirea rostind "Nu" sau "Nu acum")

Daca am rosti intrebarea "De ce tocmai mie?" mai des si atunci cand ne este bine si am trage linie dupa ce am face bilantul tuturor binecuvantarilor ne-am da seama ca tot, absolut tot ceea ce avem este un dar, ca fiecare mic lucru care nu ne aduce nefericire este un cadou pentru care alti oameni fac poate mult mai multe eforturi, fara insa a se putea bucura de el. Si poate ca lumea ar fi mai buna, mai plina de zambet, de mila, de bunatate si de recunostinta.

de Alexandra Svet
sursa:
https://www.floareadinasfalt.ro/
 

miercuri, 17 mai 2017

Sunt femeie. Mă voi descurca.

 
Sunt femeie, am învățat să mă ridic după fiecare învingere pentru că fiecare eșec reprezintă o lecție de viață.

Nu spun că bărbații n-au sentimente, ci că femeile sunt mult mai sensibile. Punem la suflet fiecare gest, fiecare cuvințel și trăim la maxim fiecare moment. Ne lăsăm duse de val, trăim clipa și învălmășim sentimente, deseori dăm dovadă de puțină ingenuitate.
 
Fie pentru că te-ai îndrăgostit de omul greșit, fie pentru că n-ai reușit să-ți atingi obiectivul, fie pentru că viața te-a pus la încercare, sigur ai trecut printr-o perioadă grea, peste care credeai că nu vei mai trece vreodată. Te închizi în tine, îți vine să strigi, să reproșezi persoanei care te-a rănit tot ce-ți trece prin cap, deși ești conștientă de faptul că niciodată nu ar putea înțelege prin ceea ce treci.

Și când el îți aruncă cuvinte, face un talmeș-balmeș în sufletul tău și te face să-ți închipui că lucrurile se vor schimba în bine. Apoi dintr-o dată omul lângă care dormi noaptea se schimbă totalmente. Să nu uiți că omul cel mai greu de recunoscut este cel rănit, mai ales din dragoste.

Și tu ai învățat să treci peste anumite comportamente care te-au rănit, să nu mai pui la suflet și să nu mai faci compromisuri când vine vorba de respect și demnitatea proprie. În rest probabil că mai poți lăsa de la tine, dar peste anumite chestii nu mai poți trece! Pentru că deja ți-ai luat porția amăruie, deja ai trecut prin anumite comportamente și recunoști omul prefăcut, cel care recită o poezie minunată, deși ascunde un coșmar în suflet. Ai învățat că instinctul tău nu te înșeală și cel care nu te convinge de la început, la un moment dat își dă arama pe față. Și când o face, dacă ți-ai ascultat rațiunea și sufletul, tu ești departe de prostiile lui. Dacă nu, la un moment dat îți vei aminti cine ești și vei înțelege că dragostea nu înseamnă suferință. Vei spune: Sunt femeie. Voi trece și peste asta.

Și dacă nu ai atins acel obiectiv mult dorit, dacă el s-a îndrăgostit de alta, dacă n-ai avut parte de mărirea de salariu, dacă nu înțelege cât de mult îl iubești, dacă s-a terminat între voi, dacă simți că în ultima vreme lucrurile merg pe dos… amintește-ți că este doar o perioadă mai grea, nimic mai mult. Te vei ridica și vei învinge, la un moment dat, privind către trecut vei zâmbi și vei înțelege cât ești de puternică. Pentru că ești, mai mult decât crezi.
 
de Maria Cristiana Tudose

luni, 15 mai 2017

NU mai trăi in TRECUT, căci astfel iţi ratezi PREZENTUL!


Un lucru foarte important pe care trebuie să-l facem pentru a avea o viaţă cât mai frumoasă este acela de a nu rămâne niciodată BLOCAŢI în TRECUT.
TRECUTUL nu mai există şi nu va mai exista niciodată, iar a rămâne blocat în trecut poate fi foarte toxic pentru viaţa ta prezentă şi viitoare.

Trecutul nostru trebuie privit doar ca o lecţie de viaţă şi trebuie culese din el doar acele lecţii care ne sunt necesare în evoluţia noastră şi doar atât. Să insistăm să ne gândim tot continuu la trecut şi la tot ce odată a fost foarte dureros, nu va face altceva decât să ne aducă foarte multă suferinţă şi frustrare în prezentul nostru şi cât mai multă nefericire.

Ceea ce trebuie să facem noi, e să analizam foarte bine suferinţele din trecut şi să culegem din ele LECŢIILE pe care le-am avut de învăţat din aceste suferinţe. Să mulţumim trecutului pentru tot ceea ce ne-a învăţat şi să-l lăsăm în urma noastră deoarece el chiar nu mai contează.

Trebuie să înţelegem un lucru: oamenii şi situaţiile din trecut ne-au fost necesare atunci pentru a ne învăţa ce trebuia să învăţăm şi pentru a ne determina să devenim mai puternici, mai buni şi mai înţelepţi acum. Să insistăm să condamnăm situaţiile şi oamenii din trecut şi să ne gândim la ei cu ranchiuna şi repulsie, ne distrage de la a învăţa lecţiile pe care trebuia să le învăţăm din trecut şi în acelaşi timp ne creează un prezent nefericit.

Trebuie să înţelegem că viaţa nu este construită doar din momente plăcute, că uneori apar în viaţă noastră oameni şi situaţii destul de dificile şi neplăcute. Însă ceea ce trebuie să facem noi, e să vedem acele situaţii ca fiind OPORTUNITĂŢI pentru evoluţia noastră prezentă şi viitoare.
Tot ceea ce ni s-a întâmplat odată ne-a fost absolut necesar pentru a ne ajuta să devenim ceea ce suntem astăzi. NU putem schimba trecutul, însă cu siguranţă putem schimba ATITUDINEA pe care o adoptăm faţă de trecut.
Dacă învăţăm să privim trecutul doar ca pe o lecţie de viaţă şi ca pe o oportunitate de evoluţie, cu siguranţă trecutul nostru va căpăta o altă nuanţă, una mult mai puţin tragică şi mai deprimantă. Totul ţine de noi şi de reacţia pe care continuăm să o avem prin gândurile noastre cu privire la trecut.

De ce să nu ne gândim doar la momentele frumoase şi pline de bucurii cu acei oameni din trecut care într-un final ne-au făcut să suferim? De ce să insistam pe gândurile negative care ne fac mai mult rău decât bine?

Da, au fost oameni care ne-au greşit şi ne-au făcut să suferim, dar cu siguranţă au existat şi momente frumoase. De ce să nu păstrăm în sufletul şi mintea noastră doar aceste momente frumoase, iar pe cele urâte să le lăsăm deoparte şi din aceste momente să păstram doar lecţiile pe care le-am avut de învăţat?

Odată ce învăţăm să extragem lecţiile din aceste situaţii şi să ne gândim doar la acele momente frumoase din trecut, ne va fi mult mai uşor să-i IERTĂM pe acei oameni care odată ne-au rănit atât de mult şi vă asigur că doar IERTAREA este adevărata eliberare de trecut. Până nu înveţi să-i ierţi pe cei din trecut, cu siguranţă NU te vei elibera şi nu îţi vei găsi liniştea în prezent.
Trebuie să înţelegem un lucru: oamenii din trecut care ne-au părăsit sau au plecat pe o altă cale, au făcut asta pentru că NU erau destinaţi să rămână în viaţa NOASTRĂ. Ei au venit în acestă lume cu un alt scop şi cu o altă cale, total diferită de a noastră. Tocmai de aceea nici nu au rămas. Cei care trebuie să fie în viaţa noastră şi care au aceeaşi cale cu noi, cu siguranţa vor fi. Aşadar, trebuie să-i lasăm să plece pe drumul lor şi noi să ne vedem de drumul nostru.

Dacă insistăm prea mult să trăim în TRECUT, pur şi simplu ne pierdem PREZENTUL. Trăim nefericiţi şi deprimaţi, blocaţi fiind într-o chestie care chiar nu mai contează, în loc să trăim cu bucurie toate şansele şi situaţiile frumoase pe care viaţa ni le oferă în prezent.

Şi viaţa chiar ne oferă multe şanse la fericire, însă ţine doar de noi să le vedem, să le acceptăm şi să le trăim.

Însă dacă insistăm să trăim în trecut NU vom vedea toate aceste şanse şi vom continua să trăim deprimaţi cu gândul la trecut şi lamentându-ne cât de nedreaptă este viaţa cu noi.
NU viaţa e nedreaptă cu noi, ci NOI INŞINE suntem, atâta timp cât insistăm să trăim într-un trecut trist şi deprimant, în loc să profităm de tot ceea ce viaţa ne dăruieşte frumos în PREZENT.

Aşadar, învaţă să renunţi la gândurile negative legate de trecutul tău, lasă-l în urmă pentru că acolo este locul lui, fii ATENT doar la PREZENTUL tău pentru că doar el contează cu adevărat şi acordă-ţi şansa să fii fericit în fiecare zi trăind doar în PREZENT!
 
de Camelia Șerban

miercuri, 3 mai 2017

Suferinţă şi desăvârşire.

 
Sunt oameni care au luat drumul bunatatii in viata, dar i-au incercat in vremea aceea atatea poveri, atatea dureri, atatea atacuri si pierderi, incat si-au spus, fie in taina, fie cu voce tare, ca Dumnezeu i-a parasit. "Am decis sa merg des la biserica si sa fac bine cat de mult pot. Ma simteam chemata catre Dumnezeu mai mult decat oricand. Intre altele, le-am dus alimente unor calugari de la un schit izolat, am dat bani si am ajutat oameni bolnavi. Dar, ca un facut, in anul acela m-am imbolnavit si eu si am suferit o operatie cu niste complicatii severe. Apoi, l-am pierdut pe tata si firma pe care o aveam a dat fa­liment", imi spune o prietena, care-a observat adeversitatea fantastica a "experientelor" ce au insotit decizia ei de a se apropia de Dumnezeu.

Parintele Arsenie Boca a dat un raspuns pentru acei oameni porniti pe calea desavarsirii si incercati, in acelasi timp, prin nenumarate si, uneori, grele intamplari; "Acesta e focul celei mai mari nevointe prin care au sa treaca cei ce ajung desavarsirea, ca Dumnezeu insusi se ascunde din fata lor si se pravalesc asupra lor puhoaie de ura, cautand cum sa-i inghita. Dar de dragostea lui Dumnezeu nimic nu-i mai desparte; nici suferinta, nici ingerii, nici viata, nici moartea, nici iadul, de care se do­ve­desc mai presus, caci desavarsirea dragostei nu mai are pe acestea ingradire si hotar. In Biserica se nasc de sus si cresc pe pamant, castigand in razboaie, oamenii mai presus de fire sau dumnezei dupa har". Ce ne spune parintele Arsenie Boca? Dupa puterea luminii tale esti incercat si poti ajunge incercat intr-o asemenea masura ca poti vedea cum Dumnezeu te-a parasit. Dar, iata ce veste minu­na­ta, ce cuvant profund ne spune pa­rin­tele; existenta marilor nevointe, a marilor atacuri in experienta vietii, clipa in care necazurile cele mai grele ne incearca este si semnul ca suntem pe drumul desavarsirii. Ce taina-i aceasta, ce mare taina! Ce bine de-ar fi inteleasa si tinuta minte, pentru ca in clipele noastre de mare durere, in momentele de pierdere, atunci cand deznadejdea si suferinta ne pot pune in genunchi si ne pot face sa credem ca Dumnezeu nu exista, sa ne amintim ca exact acelea sunt semnele care ne arata ca suntem pe drum. Sa nu abandonam calea bunatatii si calea iubirii in fata atacurilor, a urii, a pierderilor si suferintelor omenesti, ba chiar sa stim si sa vedem in ele indiciul precis al dreptei noastre calatorii catre Dumnezeu.

Daca in fata durerii nu ne pierdem sufletul, daca pierdem orice, dar nu ne pierdem pe noi insine si na­daj­duim la iesirea din labirint, fara sa ne ra­mana pe talpi zgura urii, a impot­rivirii rautacioase, a emotiilor distructive si a judecatilor noastre, suntem "mai presus de fire". Iata ca "a fi mai presus de fire" nu-i un dat, nu vine de la sine, nu-i ceva ce castigi ca la loterie sau ceva ce ti-a fost plantat in gene, iar tu nu ai decat sa iei la cu­nostinta de aceasta. A fi mai presus de fire inseamna a pastra sufletul tau in dragoste, in pofida tuturor in­cer­ca­rilor vietii si a face efort pentru asta. A intelege, a tolera, a accepta, a trece prin foc si prin sabie, printr-un raz­boi crunt, dar nu atat cu lumea, nu cu nedreptatile si suferintele ce se ivesc pe drumul tau catre de­sa­var­sire, ci cu ura, cu respingerea, cu fra­man­tarea si cu deznadejdea din tine in­suti. Firea omeneasca se lamen­tea­za. Firea omeneasca simte durerea si, pe buna dreptate, nu-i usor sa ac­cepti durerea, sa nu te opui, sa nu strigi, sa nu fii deloc manios, sa nu-ti pui intrebari si sa nu te gandesti atunci cand te simti zdrobit ca Dumnezeu te-a parasit. Cu toate acestea, iata, preoti cu mare har, se poate spune chiar sfinti, au trecut prin experienta ome­neasca a suferintei pentru a ne spu­ne ca urgia ei este semnul desa­var­sirii noastre. Cata lumina-i in tine, atata intuneric se poate napusti prin viata ta. Dar, daca stii ca-n cea mai mare disperare-i semnul celei mai mari lumini se poate sa sclipesti si se poate ca stralucirea inimii tale sa izbandeasca chiar in clipa aceea. Sa nu disperi in suferinta si sa nu crezi ca-i totul pierdut, orice ar parea pierdut, caci acela-i momentul in care lucrurile lumii se prabusesc, iar cele ale lui Dumnezeu se inalta in tine.
 
de Maria Timuc
 
 

joi, 27 aprilie 2017

Bărbatul ideal există!

 
Mă fascinează până la mirare acele femei care nu înţeleg dintr-o relaţie decât statutul social şi marca maşinii bărbatului dorit.

Astfel de femei se pot vedea prin cafenele şi pe la terase în agonia lor de a ieşi cât mai mult în evidenţă din punct de vedere fizic. Atât…!

Cum îţi dai seama care sunt femeile cu pricina? În general le auzi vorbind despre iubiţii lor fără a le folosi numele ci pseudonimul care îmbracă forma literelor numărului de înmatriculare al maşinii conduse!

Multe din ele reuşesc să se şi mărite cu distinşii domni. Pentru că în general bărbaţii sunt mai slabi la farmecele unei femei frumoase şi dornice de îmbogăţire.

Bogăţia nu este un păcat, cum nici sărăcia nu este o virtute. Este normal să-ţi doreşti să ai mai mult…! Numai că tot ce faci în această viaţă are un cost. Fără excepţie!

În cazul lor, costul este singurătatea! Peste câţiva ani, rămân părăsite şi cu un copil sau doi, căci bărbatul mult visat a plecat în căutarea unei femei mai tinere care este fascinată la fel de mult de maşina lui. El alege să le cumpere deoarece ştie foarte bine cât de uşor se manipulează o femeie ahtiată după bani!

Părăsitele îşi refac mai greu viaţa căci puţini bărbati îşi doresc să crească un copil al altuia. Şi dacă şi-ar dori, mereu vor exista reproşuri…

Singurătatea le va apăsa din ce în ce mai tare. Forumurile vor fi pline de comentarii răutăcioase la adresa bărbaţilor. Ele se vor întreaba permanent unde dracu’ sunt bărbaţii ideali, că aceştia nu există…!

Haideţi să vă vând un pont. De fapt, vi-l dau gratis căci astăzi sunt un domn:

Bărbatul ideal există! Îl vezi în cuplurile care au ales să construiască ceva împreuna. Bărbatul ideal există în relaţiile în care doi oameni care se iubesc împart de multe ori aceeaşi ţigară şi aceeasi gură de cafea căci nu au mai mult. Deocamdată…! Bărbatul ideal se regăseşte (sau se află) lângă femeile care au vrut un bărbat nu o maşină.

Bărbatul ideal îl vezi în ochii unei femei care deşi merge pe jos, este fericită. Ştie că se poate baza pe cel care îi este alături, chiar dacă la începutul relaţiei nu aveau în casa închiriată decât o plapumă întinsă pe jos şi trei cărţi.

Erau probabil cărţile cele mai valoroase, căci într-una din ele era descris bărbatul ideal: cel care şi-ar da şi viaţa pentru tine, nu cel care te-ar vinde pentru a-şi schimba roata de rezervă de la bolidul extravagant de scump. Este maşina care nu-ţi oferă decât singurătate…!

Ţi-am mai spus că totul are un cost în lumea asta? Chiar şi pentru tine care nu vei vedea bărbatul ideal decât în relaţiile altor femei.

Tu încă-l mai aştepţi scriind pe forumuri…!
 
de Adrian Cutinov

miercuri, 26 aprilie 2017

Pentru a trăi o viaţă frumoasă caută să înţelegi MESAJELE Sufletului tău!

 
Atunci când Sufletul nostru este nemulţumit de felul în care ne trăim viaţa, de anumite lucruri din viaţa noastră, el ne avertizează şi ne dă câte un semn de alarmă, fie printr-o boală psihică (depresie, anxietate, atacuri de panică etc.), fie printr-o boală fizică, fie printr-un accident.

Sufletul nostru încearcă prin aceste metode să ne spună că NU ne trăim viaţa aşa cum ne dorim şi astfel, ne trimite un indiciu prin boli şi accidente, pentru a ne AVERTIZA că e nevoie să facem SCHIMBĂRI în viaţa noastră acolo unde ne simţim nemulţumiţi.

Când te confrunţi cu o boală sau cu un accident, întreabă-te ce vrea de fapt să-ţi SPUNĂ sufletul tău. Caută să-ţi analizezi toate aspectele vieţii tale şi să îţi detectezi toate NEMULŢUMIRILE pe care le ai şi apoi începe să faci SCHIMBĂRI.

Dacă ai în viaţa ta oameni care te tratează urât şi te fac să te simţi prost, atunci caută să te detaşezi de ei şi să-ţi vezi de viaţa ta fără ei. Caută să păstrezi în viaţa ta doar pe acei oameni care te sprijină, te iubesc, te respectă şi te susţin şi renunţă la cei care te trag în jos şi te fac să te simţi frustrat şi nefericit. Oamenii din viaţa noastră au un mare impact asupra fericirii sau nefericirii noastre, de aceea este foarte important să fim foarte selectivi în privinţa acestora şi să păstrăm în viaţa noastră doar pe acei oameni care ne fac fericiţi, alături de care simţim că CREŞTEM şi EVOLUĂM şi care dau un plus de valoare vieţii noastre.

Dacă eşti într-o relaţie amoroasă sau într-o căsnicie unde eşti tratat urât, cu lipsă de respect, nu eşti iubit sau eşti abuzat fizic sau psihic, cel mai bine pentru tine şi pentru sănătatea ta este să RENUNŢI la aceste relaţii, altfel, într-un final, vei acumula foarte multă frustrare interioară care te va duce la diferite boli.

Dacă ai un job la care te simţi nefericit şi nemulţumit, e nevoie să te străduieşti să-ţi cauţi un alt job la care să mergi cu plăcere şi să te simţi mulţumit de el, altfel, vei acumula multă frustrare care într-un final te va duce la diverse boli.

Dacă ai o imagine proastă despre tine, nu crezi în tine şi nu te apreciezi, dacă nu te iubeşti pe tine însuţi, dacă nu te tratezi cu respect, dacă trăieşti cu regrete, dacă te autoînvinovăţeşti, dacă te abuzezi muncind foarte mult fără a-ţi acorda pauze de respiro şi timp pentru a te relaxa şi pentru a te distra şi tu, dacă nu te pui pe primul loc în viaţa ta şi tot timpul îi pui pe ceilalţi (soţ, iubit, copii, părinţi, prieteni etc.), dacă nu ştii să spui „NU” atunci când îţi doreşti să spui NU şi te străduieşti tot timpul să le faci celorlalţi pe plac în ciuda a ceea ce simţi tu să faci, dacă nu faci nimic din ceea ce-ţi doreşti, dacă nu îţi trăieşti pasiunile, dacă nu cauţi să-ţi îndeplineşti visele, vei acumula foarte multă frustrare interioară care într-un final te va duce la diferite boli şi accidente.

Sufletul nostru întotdeauna caută să ne ghideze şi să ne spună când ceva e în NEREGULĂ în NOI, însă noi nu îi dăm importanţă şi îl ignorăm, astfel că, el insistă să ne ghideze pe drumul cel bun pentru noi şi ne dă boli şi accidente pentru a ne determina să ne TREZIM, să conştientizăm toate nemulţumirile şi tristeţile din sufletul nostru şi să ÎNCEPEM să facem SCHIMBĂRILE necesare pentru a ajunge să fim fericiţi şi să urmăm drumul bun pentru noi.

Aşadar dragii mei, pentru a evita să ajungeţi la diverse boli şi accidente, căutaţi să va analizaţi viaţa, să vedeţi acolo unde sunteţi nemulţumiţi de ea şi să începeţi să schimbaţi TOT ce va NEMULŢUMEŞTE. Doar aşa puteţi trăi sănătoşi şi fericiti, FĂCÂND CURĂŢENIE în viaţa voastră pe toate planurile ei!

de Camelia Serban

vineri, 21 aprilie 2017

Maica Domnului – bucuria și nădejdea noastră

"Ea este Mama noastră cea bună, Mama bătrânilor şi a tuturor celor neputinciosi, „ajutorul celor fără de ajutor” — aşa cum se spune în acatistul ei. Să nu uitati că ea este Mama lui Iisus — şi are foarte multa putere de a ne ajuta. Rugaţi-vă ei cu atenţie şi cu părere de rău pentru păcatele dumneavoastră şi veţi afla răspuns, fără îndoială, pentru că ea este cu adevărat Mama noastră a tuturor"

 
Sufletul meu se înfricoşează şi se cutremură când se gândeşte la slava Maicii lui Dumnezeu. Mintea mea este slabă şi inima mea e săracă şi neputincioasă, dar sufletul meu se bucură şi e atras să scrie despre ea măcar un cuvânt. Sufletul meu se înspăimântă de o asemenea îndrăzneală, dar iubirea mă împinge să nu ascund recunoştinţa mea faţă de milostivirea ei.

Maica Domnului nu şi-a aşternut în scris gândurile, nici iubirea ei pentru Dumnezeul şi Fiul ei, nici durerile sufletului ei în vremea răstignirii, pentru că nu le-am fi putut nicicum înţelege, căci iubirea Ei pentru Dumnezeu e mai puternică şi mai arzătoare decât iubirea serafimilor şi a heruvimilor, şi toate puterile cereşti ale îngerilor şi arhanghelilor sunt mute de uimire în faţa ei.

Chiar dacă viaţa Maicii Domnului e ca învăluită într-o tăcere sfântă, Bisericii noastre Ortodoxe Domnul i-a dat să cunoască că iubirea ei îmbrăţişează întreaga lume şi că în Duhul Sfânt, ea vede toate noroadele de pe pământ şi asemenea Fiului ei, îi este milă de toţi şi miluieşte pe toţi.

Ah, dacă am şti cum iubeşte Preasfânta pe toţi cei ce păzesc poruncile lui Hristos şi cât îi este de milă şi se întristează pentru cei ce nu se îndreaptă. Am simţit acest lucru pe mine însumi. Nu mint, spun adevărul înaintea feţei lui Dumnezeu, pe Care sufletul meu îl cunoaşte: cu duhul am cunoscut-o pe Preacurata Fecioară. N-am văzut-o, dar Duhul Sfânt mi-a dat să o cunosc pe ea şi iubirea ei pentru noi. Dacă n-ar fi fost milostivirea ei, aş fi pierit de mult, dar ea a vrut să mă cerceteze şi să mă lumineze să nu mai păcătuiesc. Ea mi-a spus: „Nu-i frumos pentru Mine să mă uit la tine să văd ce faci!” Cuvintele ei erau plăcute, liniştite şi blânde, şi ele au lucrat asupra sufletului meu. Au trecut de atunci mai mult de patruzeci de ani, dar sufletul meu n-a putut uita aceste cuvinte dulci şi nu ştiu ce i-aş putea da în schimb eu, păcătosul, pentru dragostea ei faţă de mine, necuratul, şi cum voi mulţumi bunei şi milostivei Maici a Domnului.

Cu adevărat, ea este Ocrotitoarea noastră la Dumnezeu şi chiar şi numai numele ei bucură sufletul. Or, tot cerul şi tot pământul se bucură de iubirea ei. Lucru minunat şi neînţeles. Ea viază în ceruri şi vede neîncetat slava lui Dumnezeu, dar nu ne uită nici pe noi, sărmanii, şi acoperă cu milostivirea ei tot pământul şi toate noroadele.

Şi pe această Preacurată Maică a Sa Domnul ne-a dat-o nouă. Ea este bucuria şi nădejdea noastră. Ea este Maica noastră după duh şi ca om, e aproape de noi după fire şi tot sufletul creştinesc e atras spre ea cu iubire.

Sf. Siluan Athonitul

joi, 20 aprilie 2017

Tot ceea ce oferi se întoarce la tine. Viaţa funcţionează după principiul cauză-efect!

 
Am învăţat…

… că viaţa nu este un produs al întâmplării. Că tot ceea ce se întâmplă, se întâmplă cu un scop şi că întotdeauna acel scop este unul măreţ, pentru creşterea şi evoluţia noastră, oricât de negativă ar părea situaţia în care ne aflăm. Că nimic din ceea ce ni se întâmplă nu este pentru a ne trage în jos, ci pentru a ne determina să facem schimbările necesare în viaţa noastră.

… că orice situaţie îţi este o lecţie şi că orice om îţi apare în cale, îţi este un învăţător. Am învăţat să nu judec pe nimeni şi nimic, pentru că tot ce ne iese în cale este pentru binele nostru, pentru evoluţia noastră personală.

… că tot ceea ce oferi se întoarce la tine. Că viaţa funcţionează după principiul cauză-efect!

… că a fi puternic înseamnă să ierţi, să uiţi şi să oferi bunătate şi iubire. Că atunci când alţii te atacă, să nu reacţionezi la fel ca ei, ci să ignori şi să ştii că atitudinea lor nu are legătură cu tine, ci doar cu frustrările strânse în ei. Că de fapt atitudinea ta în faţa lucrurilor îţi creează starea de linişte sau de disconfort pe care o trăieşti şi ca poţi evita starea de disconfort alegând o atitudine ignorantă şi pozitivă.

… că resentimentele, ura, mânia, furia, agresivitatea nu-ţi folosesc la NIMIC, ci doar îţi aduc neliniște şi suferinţă. De aceea, e foarte important să te desprinzi de genul acesta de emoţii.

Am învăţat că doar ACCEPTAREA vieţii ca ceea ce ESTE îţi poate aduce liniştea. Că, cu cât opui rezistenţă vieţii şi situaţiilor care nu îţi convin, cu atât ele continuă să persiste în viaţa ta, deoarece ele sunt doar lecţii de care tu ai atâta nevoie în evoluţia ta, însă nu eşti conştient de necesitatea lor.

Am învăţat că nimic nu este BUN sau RĂU şi ca doar noi suntem cei care punem aceste etichete situaţiilor, prin NEACCEPTAREA faptului că avem nevoie în evoluţia noastră atât de BINE cât şi de RĂU.

Am învăţat că nimeni şi nimic nu îţi produce suferinţă, ci doar AŞTEPTĂRILE tale o fac. De aceea e atât de important ca atunci când oferi ceva sau faci ceva, să nu AŞTEPŢI nimic în schimb, ci să oferi în mod NECONDIŢIONAT.

Am învăţat că trecutul este doar o LECŢIE şi ATÂT. Că el nu mai există şi trebuie să-l laşi în urmă şi să păstrezi doar lecţiile pe care le-ai avut de învăţat din el şi amintirile frumoase. Am învăţat că dacă insişti să trăieşti în trecut, te alegi doar cu suferinţa şi cu multe emoţii negative total inutile pentru prezentul şi viitorul tău.

Am învăţat că singurul care există este doar PREZENTUL, momentul de ACUM, şi că doar pe el trebuie să-ţi concentrezi toată atenţia. Că grijile îţi sunt total inutile şi că nu te ajută cu nimic la rezolvarea situaţiilor dificile din viaţa ta, ci doar îţi răpesc atenţia de la rezolvarea acestor situaţii. La fel este şi cu Lamentarea. A te lamenta nu te ajută cu nimic, ci doar te menţine în acea stare de disconfort de care chiar nu ai nevoie.

Am învăţat că FERICIREA ta depinde numai de TINE. Că nimeni nu te poate face cu adevărat fericit, ci doar tu o poţi face. Am învăţat că FERICIREA nu este o stare PERMANENTĂ şi că ea este alcătuită doar din momente şi clipe de fericire, adesea acestea fiind lucruri mărunte la care nici măcar nu le dăm importanţă.

Am învăţat că FERICIEA fără TRISTEŢE nu poate exista şi că ambele ne sunt absolut necesare.
Am învăţat că nu putem vedea bunătatea şi frumosul din jurul nostru şi din ceilalţi, atâta timp cât nu le simţim în noi şi nu le oferim.
 
Am învăţat că viaţa noastră este doar o reflexie a stărilor noastre interioare, de aceea este atât de important să CULTIVAM în sufletele noastre cât mai multă bunătate şi iubire.

Am învăţat că BUCURIA şi FERICIREA nu vin din EXTERIOR şi că ele se află deja în noi. Că noi suntem cei care trebuie să EMITEM în exterior aceste stări interioare minunte, pentru că doar aşa lumea noastră exterioară va deveni mai frumoasă şi mai uşoară. Am învăţat că doar atunci când oferi iubire şi bunătate le poţi primi ÎNAPOI.

Am învăţat că tu eşti CREATORUL vieţii tale, că fericirea şi liniştea ta depind doar de ATITUDINEA ta în faţa vieţii şi de modul tău de GÂNDIRE şi de NIMIC altceva.

Am învăţat că viaţa e FRUMOASĂ doar dacă TU eşti DISPUS să o VEZI în acest mod!!!

de Camelia Șerban
sursa:
http://cameliaserban.ro/
 

miercuri, 19 aprilie 2017

Personal

 
Personal, pot spune ca pentru mine ziua Învierii a însemnat dintotdeauna nu numai un prilej de bucurie, ci și de reflecție. Trecând dincolo de ideea de sărbătoare pe care o simți destul de puternic, atât prin intermediul religiei, cât și cel al tradiției poporului în care te naști, crești, te dezvolți și ești educat, am simțit harul acestei zile, deseori într-un chip minunat.

Pentru că pe lângă atâtea fețe luminate de lumina din suflet, iar nu de cea din afară, am mai zărit ici-colo, câte o minune menită să deslușească existența și participarea neîndoielnică și imbatabilă a lui Dumnezeu în viața omului.

Este minunat și peste măsură de copleșitor să vezi cum din piepturile obosite de post ale unor oameni, poate răsuna cu atâta putere interioară acel „Hristos a înviat!”. Ce îi face oare pe acești oameni să se transfigureze atât de tare în noaptea Învierii? Devin atât de transfigurați, încât deseori în acele momente, mi se pare că sufletele le ies la iveala fizic din învelișurile materiale ale trupurilor.

Că atunci când zâmbesc și cântă acel imn de biruință asupra morții păcatului din ei, nu zâmbesc ei, ci Hristosul acela pe care ei il propovăduiesc prin faptă și prin cuvânt.

Tocmai de aceea, îndrăznesc să spun, și asta fără să fac aluzie la nimeni și nimic, că un om care nu are parte de astfel de Înviere, este un om trist sau un om îndeajuns de departe de bucuria cunoașterii lui Dumnezeu prin intermediul Învierii.

Învierea te schimbă, te copleșește cu emoția ei puternică, o emoție la puterea n. Să râzi? Să zâmbești? Să nu mai fii trist? Să ierți? Să iubești? Să fii tare? Să fii biruitor asupra răului din tine? Toate deopotrivă, dar mai presus de toate: să înviezi.

Așa că: „Hristos a înviat!” tuturor celor care vor să aibă parte de El și de bucuria din noaptea Învierii.

sursa:
https://ochiicapruiblog.wordpress.com/

duminică, 16 aprilie 2017

Sărbători în Lumină, prieteni dragi. Să fim cu toţii binecuvântaţi şi să spunem într-un glas, HRISTOS A ÎNVIAT!


Acum, mai mult ca niciodată, avem din nou oportunitatea să simţim Iubirea, să ne curăţăm inimile, să ne purificăm, să ne eliberăm de toate resentimentele şi de toate lucrurile ce ne-au îndepărtat unii de alţii.

Avem din nou ocazia să ne reîntoarcem înăuntrul inimilor noastre şi să ne dezbrăcăm de tot ceea ce nu este al nostru, pentru a ne umple cu tot ceea ce este Dumnezeiesc şi Sfânt.

Şi îl avem pe Iisus ca model, ca model de dragoste necondiţionată.

De iertare necondiţionată, chiar şi atunci când ceilalţi încă continuă să ne rănească. Îl avem pe Iisus ca model de înălţare spirituală în care doar Dragostea, Bunătatea şi Blândeţea mai există ca şi adevăr.

Ce spunea Iisus când a fost rastingit? - "Iartă-i, Doamne, că nu ştiu ce fac!"

Aşadar, haideţi să iertăm şi noi. Să iertăm cu toată inima. Să ne eliberăm sufletele şi să îi eliberăm şi pe ceilalţi. Să nu mai rămânem supăraţi pe inconştienţa noastră şi a lor. Să ne deschidem inimile. Să primim şi să dăruim Lumina Sfântă şi Curată şi Sinceră, pentru totdeauna, oricui ne apare în cale şi indiferent de comportamentul acestora faţa de noi.

Să iertăm. Să acceptăm. Să iubim. Să binecuvântăm.

Haideţi să nu lăsăm să treacă aceste Sfinte Sărbători fără ca noi să preluăm adevăratele valori pe care acestea doresc să ni le transmită.

Haideţi, ca înainte de orice, să ne luăm ceva timp de meditaţie şi de rugăciune, ca în inimile noastre de acum înainte să fie restaurată armonia şi acceptarea completă, dragostea pentru toţi şi toate, credinţa nesfârşită şi pacea cea de toate zilele.

Fiinţa să ne fie plină de lumină, iar inima plină de dragoste. Şi nu doar în aceste zile, ci pentru toată viaţa.

Să păstrăm aceste valori în suflet pentru totdeauna. Să le lăsăm să ne transforme, să ne vindece şi să ne înalţe, pentru ca noi toţi să trăim în armonie şi în dragoste unii cu ceilalţi. Pentru ca fiecare dintre noi să se reîntoarcă la Dumnezeu, să primească Binecuvântarea Divină în fiecare clipă asupra sa.

Să păşească prin Viaţă cu graţie şi blândeţe.

Să fie un model de bunătate divină.

Să lase în urma lui numai pace şi bucurie.

Să fie Ceea ce Este El cu Adevărat: Cea mai Înaltă IUBIRE.

Şi, suflet drag, aminteşte-ţi întotdeauna că Iisus este viu în tine. El trăieşte în Tine. El este Una cu Tine.

Sărbători în Lumină, prieteni dragi. Să fim cu toţii binecuvântaţi şi să spunem într-un glas, HRISTOS A ÎNVIAT!


de Tania Tiţa

vineri, 14 aprilie 2017

Vinerea Mare sau Vinerea Patimilor

Vinerea Mare sau Vinerea Patimilor este ultima zi de vineri înaintea Paștelui, și astfel ultima vineri din Postul Mare. Este numită și Vinerea Paștelui, Vinerea Patimilor, Vinerea Neagră, Vinerea Seacă. Se numește Vinerea Paștilor, pentru că este ultima vineri dinaintea Paștelui, Vinerea Patimilor, deoarece în această zi a pătimit și a fost răstignit Iisus Hristos. După credința creștină, în această zi a avut loc moartea lui Iisus care a fost răstignit și a murit pe cruce pentru răscumpărarea neamului omenesc de sub jugul păcatului strămoșesc
(sursa wikipedia)

Ascultă și tu o voce DUMNEZEIASCĂ!



Nu-i singur Iuda vinovat

de sângele ce se dădu.

Nici marii preoţi, nici Pilat,

ci lumea-ntreagă prin păcat!

Şi eu, şi tu...

Şi eu, şi tu...


Nu drumul greu spre Golgota,

nici biciul, când Isus căzu.

Şi dacă crucea grea era,

povara noastră şi mai grea!

Şi eu, şi tu...

Şi eu, şi tu...


Nu patru cuie L-au străpuns,

când El pe cruce se-aşternu.

Ci noi, cu sufletul ascuns,

cu mii de patimi L-am străpuns!

Şi eu, şi tu...

Şi eu, şi tu...


Nu doar bătrânii cărturari,

nu doar mai marii preoţi, nu!

Şi noi am râs cu ochi murdari,

şi noi suntem cei doi tâlhari!

Şi eu, şi tu...

Şi eu, şi tu...


Şi nu ostaşilor prin sorţi

cămaşa albă şi-o dădu.

Ci tuturor! Dar tu n-o porţi!

Şi, fără ea, toţi suntem morţi!

Şi eu, şi tu...

Şi eu, şi tu...


Nu doar în stânci, sub lilieci,

nu doar sub lespede zăcu.

Ci L-am acuns ca pentru veci

sub piatra unor forme reci,

Şi eu, şi tu...

Şi eu, şi tu...


Şi-acum Iisus cel condamnat

azi El te-ntreabă: "Da sau nu?

Eşti tu sau nu eşti vinovat?"

Eu am spus da! Şi-am fost iertat.

Eu am spus da.

Dar tu? Dar tu?...

de Costache Ioanid

marți, 11 aprilie 2017

De ce binele este răsplătit cu rău? O pildă nemaipomenit de înțeleaptă, care ne îndeamnă să reflectăm…


Fiecare dintre noi se gândește destul de des la nedreptățile din această lume. Îți deschizi sufletul unui om, iar el drept răspuns îți întoarce spatele sau, și mai rău, te trădează… De ce atunci când facem o faptă bună, ea nu este prețuită și, pe lângă aceasta, ne pomenim cu multe bârfe stârnite împotriva noastră? Oamenii parcă închid ochii la faptele bune și pur și simplu le ignoră. De ce pentru dorința sinceră de a ajuta, suntem scuipați în față? Oare am meritat așa ceva? La ce se rezumă problema: la noi sau la cei din jur? Mai trebuie să săvârșim fapte bune? Se merită? Acum putem respira liniștiți – această pildă va răspunde la chinuitoarea noastră întrebare. Cât este de înțeleaptă și adevărată!

Într-o zi, la ușa unui bătrân înțelept, a bătut o tânără necunoscută care, înecându-se în lacrimi, i-a povestit acestuia povestea sa.

”Nu știu cum să trăiesc mai departe…” – a spus ea cu glas tremurând. ”Toată viața m-am comportat cu oamenii așa cum aș fi vrut ca ei să se comporte cu mine. Eram cu ei sinceră și cu sufletul deschis… Încercam să-i ajut după puterile mele, fără să aștept ceva în schimb. Îi ajutam cu ce puteam. Eu, într-adevăr, făceam totul necondiționat, iar, în schimb, primeam doar răutate și ironie. Mă doare enorm și pur și simplu am obosit… Vă implor, spuneți-mi ce să fac?”

Înțeleptul a ascultat-o răbdător și apoi i-a dat un sfat:

”Dezbracă-te și plimbă-te goală pe străzile orașului” – a spus el liniștit.

”Mă iertați, dar eu încă n-am decăzut într-atât… Probabil ați înnebunit sau glumiți! Dacă voi face așa ceva, nu știu ce pot aștepta de la trecători… Te pomenești că cineva mă va dezonora sau își va bate joc de mine…”

Înțeleptul s-a ridicat brusc, a deschis ușa și a pus pe masă o oglindă.

”Îți este rușine să ieși dezbrăcată afară, dar, dintr-un oarecare motiv, nu te sfiești să umbli prin lume cu sufletul dezgolit, deschis larg ca această ușă. Le permiți tuturor să-ți pătrundă în suflet. Sufletul este o oglindă și din această cauză ne putem observa pe noi înșine în sufletul altor oameni. Sufletul lor este plin de răutate și patimi – anume o astfel de imagine ei văd în sufletul tău curat. Ei nu sunt destul de puternici și nu au suficient curaj pentru a recunoaște că ești mai bună ca ei și pentru a încerca să se schimbe. Din păcate, aceasta este soarta celor cu adevărat curajoși…”

”Ce să fac atunci? Cum pot schimba această situație dacă nimic nu depinde de mine?” – a întrebat ea.

”Vino cu mine. Vreau să-ți arăt ceva… Privește, aceasta este grădina mea. De mulți ani ud aceste flori de o frumusețe nemaivăzută și am grijă de ele. Sincer să fiu, n-am văzut niciodată cum înfloresc bobocii lor. Mi-a fost dat să le găsesc deja înflorite, cu frumusețea lor atrăgătoare și mireasma îmbătătoare. Copile, învață de la natură. Privește aceste flori minunate și fă precum ele – deschide-ți atent sufletul în fața oamenilor, în așa fel încât ei să nu observe acest lucru. Deschide-ți sufletul doar oamenilor buni. Fugi de cei care îți rup petalele și le calcă în picioare. Aceste buruieni încă mai au de învățat ca să ajungă la același nivel cu tine și de aceea tu nu ai cum să-i ajuți. Tot ce vor vedea la tine este oglindirea lor pocită.”

În lume există multă murdărie și răutate. Dar cel ce dorește, poate rămâne curat… Fii sincer și cinstit înaintea ta și înaintea celorlalți. Totuși reține: nu merită să arunci perle la porci. Nu va fi de folos nici lor, nici ție.

sursa:
http://perfectmedia.tv/

vineri, 7 aprilie 2017

Inimioară, ce mai vrei?!

"Eu vreau să am linişte, nu dreptate. Te iubesc până la fluturi şi înapoi!"
Rugăciune. Ochii sunt fereastra sufletului. De curând, cineva mi-a spus să fiu atent dacă o să plâng vreodată în public, pentru că se plânge cu artă! M-a buşit râsul instantaneu. Adică şi când plâng trebuie să fiu atent?! Prostii. Plâng cum vreau, râd cum vreau, zic. Măcar atâta lucru să pot face şi eu. Nu am nevoie de reclamă, imagine sau cursuri de antreprenoriat nici la râs, nici la plâns. Afaceri cu noi înşine pe hârtie în contract sau cu o strângere fermă de mână şi o privire profesională. Nu se găseşte totul în cărţi.

Un om informat este un om puternic. Totul este vremelnic. De ce să nu faci ceea ce simţi atunci când simţi?! Suflete frumoase. Trăieşte din inimă! Nimic nu va mai fi ca înainte. Eşti ceea ce alegi să fii. Dilemă. Se întâmplă lucruri. Cerem iertare, dăruim iertare. Eşecul ne învaţă că nu putem avea întotdeauna tot ceea ce vrem. Eşecul ne confruntă cu propriile noastre limite şi ne arată că nu suntem de neclintit. Şcoala smereniei. Locul de unde te ridici ca să mergi mai departe. Dacă nu am fi trecut atunci prin acea experienţă, nu am fi astăzi unde suntem. Viaţa e aşa cum e şi trebuie să ne lovim ca să ne trezim. Nimic nu este întâmplător! Lucruri inspiraţionale. Ne motivăm cu poveştile altora. Iubirea îmbracă o multitudine de forme. Contur între dojană şi încurajare. Să ne depăşim limitele e lucru mare. Căruţă de coincidenţe. Teama de singurătate, teama de ridicol, teama de moarte.

Sclipire în ochi. Molipseşte cu optimism. Împărtăşeşte şi celorlalţi curaj, bucurie, bine, frumos. Dă mai departe. Uneori nu ai această resursă întotdeauna pentru tine. Eşti aşa cum eşti. Uneori cu inspiraţie, alteori nu. Cum te percep oamenii e problema lor. Nu te mai raporta la măştile celorlalţi. Viaţa este cu suişuri şi coborâşuri şi vine un moment când trebuie să alegi serios. Şi îţi asumi alegerile. Sugestie. Se trage linie şi se plăteşte un preţ: pentru muncă, pentru agitaţie, pentru stres, pentru absenţa din viaţa unora, pentru vrute şi nevrute. Într-o fracţiune de secundă se pot întâmpla foarte multe. Circuit. Moment de pauză interioară. Experienţă. Introspecţie. Doamne-Doamne. Dumnezeu S-a născut simplu şi ne vrea simpli. Doar Dumnezeu ne poate judeca, nu oamenii! Când judeci, să te aştepţi să fii judecat cu aceeaşi măsură. Cronofagi. Energofagi. Priviri, cuvinte, tăceri. Muscă de o zi în faţa a tot ce înseamnă divinitate. Zece minute este un viitor îndepărtat. Suflare de viaţă, iubire, zâmbet, fericire absolută.

Raport cauză efect. Între smerenie şi umilinţă este o diferenţă uriaşă. La fel ca şi între milă şi compasiune. Fericirea ta nu înseamnă nefericirea celuilalt. Moment de declic. Transformare. Decât să trăieşti murind, mai bine să mori trăind. Fă cunoştinţă cu adevăratul tu şi nu fugi de tine. Una cu tot. Psihanaliză a stărilor, psihologia vârstelor, psihologia socială, metodologia cercetării, etică şi deontologie, etc. Libertate, nu încorsetare.

Nu sunt cititor, ci trăitor. Nu ţin minte formule, definiţii, teorii, tabele. Sunt prea complicate pentru mine. Eu am nevoie de cuvinte şi atât. Cuvinte izvorâte din Cuvânt, Logos. Sau tăcere izvorâtă din Sacru. Trăiesc prezent, aici, acum. Eroi cu nume sonore sau nu. Când oamenii te cred fericit şi tu crezi că nu eşti, ia-te după ei! Ploaia mea caldă de vară îmi mângâie simţurile. Sunt un tăciune ce luminează sau însemnează un perete al inimii. Sunt acolo când nici nu ştii că ai nevoie. Rănile mă dor. Scot tot gunoiul de sub covor şi fac curăţenie generală. Scutur, şterg praful, văruiesc, aşez lucrurile din nou, aerisesc în casa sufletului şi minţii mele. Fiecare zi e o bucăţică de drum… Merg pe jos şi mă simt bine în natură.

Hristos ne-a iubit pe toţi la fel. Nu putem fi Iisus, dar Îl putem avea ca model. Inimioară, ce mai vrei?! Eu vreau să am linişte, nu dreptate. Te iubesc până la fluturi şi înapoi!...

de Ieromonah Hrisostom Filipescu

miercuri, 5 aprilie 2017

Posesivitatea este o expresie a fricii, iar frica se naşte din ignoranţă


De ce oamenii simt nevoia să-şi posede semenii? De ce „te posed” este împachetat într-un ambalaj frumos colorat pe care scrie „te iubesc”? Posesivitatea este strâns legată de ignoranţă. Iată în ce fel. Ce faci atunci când încerci să posezi o altă persoană? Ce faci când încerci să pui stăpânire pe partenerul sau partenera ta? Te agăţi de ea. Nu-ţi place ce citeşti, nu-i aşa? Aceasta e realitatea. Te agăţi de celălalt, încerci să-l transformi într-un bun personal, deoarece nu ştii cine eşti. Dacă ai şti ce comori deţii înlăuntrul tău, nici prin cap nu ţi-ar trece să încerci să posezi, să controlezi sau să domini o altă persoană. Dar tu nu ştii cine eşti. Crezi că eşti un biet cerşetor care s-a trezit peste noapte cu ceva valoros. De acest ceva ţii cu dinţii. A devenit posesia ta. Nu îi mai dai drumul. Te agăţi cu disperare deoarece relaţia aceasta te face să te simţi un pic mai bine. Aceasta este iubirea, în opinia ta. Totul este, evident, o iluzie. Iubirea nu ia ostatici. Nu leagă oamenii de piciorul scaunului, şoptindu-le: „Eşti atât de important pentru mine. Te preţuiesc atât de mult.”

A iubi înseamnă a dărui. Când iubeşti îi oferi celuilalt ceea ce ai tu mai bun. Nu îi oferi ceea ce nu ai. Îi oferi ceea ce ai. Ceea ce s-ar putea dovedi satisfăcător pentru el/ea. Sau nu. Asta este o altă problemă. Important este că atunci când iubeşti cu adevărat, oferi ceea ce ai de oferit şi nu ceri nimic în schimb. Desigur, primeşti dacă ţi se oferă. Ar fi o nebunie să refuzi. Dar nu pretinzi. Iubirea nu obligă pe nimeni să facă nimic. În acest sens iubirea este libertate. Acesta e un criteriu cristalin după care poţi şti dacă iubeşti sau nu pe cineva.

Dacă iubeşti o persoană îi respecţi libertatea. Mai mult decât atât. Dacă poţi o ajuţi să-şi extindă libertatea. Hrănită cu iubirea ta, iubita ta devine o persoană din ce în ce mai liberă. Ea se extinde în mai multe direcţii, îşi revelează aspecte noi ale personalităţii, învaţă să-şi protejeze adecvat vulnerabilităţile, transformă ceea ce este grosier. Tu nu iubeşti pentru că ai nevoie de celălalt. Nu eşti un cerşetor. Eşti un împărat! Nu se pune problema să iei ceva, ci să dăruieşti ceva. Repet: poate că şi celălalt are ceva să-ţi dăruiască.

Doi oameni care îşi oferă reciproc ceva din bucuria, calităţile, energia sau timpul lor, fără să ceară nimic în schimb. Orice altceva nu este o relaţie de iubire reală. Este întâlnirea a doi cerşetori, care din când în când poate mai dau câte ceva şi gratuit. Cât de numeroase sunt relaţiile împărăteşti? Relaţiile care să nu fie subtil infiltrate de demonii posesivităţii, geloziei sau controlului sunt puţine. Poate te revoltă afirmaţia aceasta. Cumva te include şi pe tine. Dar tu ai o relaţie armonioasă. Soţia îţi este credincioasă. Soţul tău îţi este fidel. Nu te hazarda. Demonii stau multă vreme ascunşi prin văgăunile inconştientului, aşteptând o situaţie favorabilă. Ipoteza mea este aceasta: dacă nu te-ai confruntat cu nici o situaţie în care partenerul tău să fie atras de altcineva, sunt aproape sigur că nu ţi-ai depăşit posesivitatea. Spun „aproape” deoarece există şi probabilitatea să fii un sfânt, situaţie în care mi-ar plăcea să te întâlnesc şi să pun mâna pe tine.

Mai există un criteriu după care poţi recunoaşte iubirea reală. Iubirea reală nu conduce niciodată la suferinţă. Nu ai cum să suferi „din iubire”. Iubirea reala nu presupune niciodată suferinţă. Doar fericire. Când iubeşti cu adevărat te reverşi. Dai pe dinafară. Eşti plin cu energia iubirii şi o împărtăşeşti cu cineva. Este foarte simplu. Iubirea a apărut în tine şi de la tine curge spre altcineva. De aceea nu ceri nimic în schimb. De aceea nu există posesivitate. Dacă cel spre care curge iubirea ta o respinge, asta nu reprezintă nici un fel de problemă pentru tine. Nu apare nici o suferinţă. O orientezi spre altcineva (nu neapărat o persoană). Eşti exact ca o apă curgătoare în calea căreia a apărut un obstacol. Vei înceta să curgi? Nici pomeneală, o să virezi puţin la stânga sau la dreapta şi asta-i tot. Vei continua să curgi. În acest punct vreau neapărat să fac o menţiune.

Există oameni a căror iubire a fost respinsă şi care au hotărât să nu mai curgă. Unii s-au retras în mănăstiri, închipuidu-şi că dacă n-au putut iubi un alt om, îl vor putea iubi pe Dumnezeu. Alţii s-au retras în ei înşişi. Ei au încercat sau încearcă sa blocheze iubirea. Dar iubirea care nu se exprimă naşte monştri interiori! Energia care nu-şi urmează cursul natural se transformă în contrariul ei. O apă a cărei curgere este blocată ştii ce devine? O mlaştină. Nu cred că ţi-ar plăcea să conţii o mlaştină în interiorul tău. Dar te-ai analizat suficient ca sa fii sigur de asta? Iubirea care conduce la suferinţă nu este reală. Este ireală! Este o iubire iluzorie. Tu suferi acum (el te-a părăsit) şi eşti convinsă că l-ai iubit. Draga mea, nu l-ai iubit. Doar ţi-ai imaginat asta! E unul din cele mai frumoase lucruri pe care oamenii şi-l pot imagina. Şi oamenii nu ezită deloc. Dacă l-ai fi iubit, acum ai fi preocupată să-i fie bine acolo unde s-a dus, să fie satisfăcut de alegerea lui. Dacă a început o altă relaţie, dorinţa ta ar fi ca el sa fie fericit.

Iubirii adevărate îi pasă de bucuria celuilalt. Iubirii iluzorii îi pasă de Eu. Reţine acest criteriu: dacă iubirea ta te-a condus la suferinţă, a fost o iubire în mare parte imaginată. Iubirea creează libertate şi bucurie. Dacă simţi că ai eşuat în dragoste, te rog, nu acuza iubirea de asta. Fii cât de lucid poţi şi vezi care este responsabilitatea ta. Poate ai avut anumite aşteptări. Anumite pretenţii. Cereri pe care nu le-ai exprimat niciodată. Dorinţe de care nici tu nu erai conştient. Toate acestea îţi aparţin. Nu au nici o legătură cu iubirea. Îţi aminteşti? Iubirea este dăruire, împărtăşire.

În iubire nu există victime. Victimile există doar în luptă. Dacă stai acum şi plângi, acesta nu e semnul ca ai iubit. Este semnul că ai pierdut lupta. Ţi se pare că nu am nici un fel de milă faţă de tine? Intr-un fel, ai dreptate. Nu am nici un fel de milă pentru iluziile tale. Este ca şi cum ai fi dormit, iar eu îţi arunc puţină apă rece pe faţă. Trezeşte-te la realitate! Dacă vei continua să visezi că iubeşti, nu vei experimenta niciodată iubirea reală. Dacă el a plecat sau dacă ea te-a abandont, aceasta nu arată decât că ei aveau nevoie de altceva. Ceea ce tu aveai de oferit nu era exact ceea ce căutau. De ce să fii supărat pentru asta? Te superi pe cineva care caută o anumită adresă şi nimereşte din greşeală la tine? Şi dacă tot a venit şi aţi petrecut puţin timp împreună, cauţi să îl reţii cu forţa? Şi pe urmă numeşti asta „iubire”?

Iubirea nu este posesivă şi nici calculată. „Poate va rămâne dacă îi promit cutare sau îi ofer cutare lucru”. Îţi spun: este mai bine să nu rămână! Dacă el rămâne pentru că tu îi oferi ceva la schimb, el nu rămâne pentru tine, ci pentru acel ceva. Relaţia voastră poate fi studiată la Ştiinţe Economice. Pentru aşa ceva trebuie plătit impozit la stat. Dacă ai chiar acum o relaţie şi spui „te iubesc”, te invit să te observi foarte atent. Pentru că acest sublim „te iubesc” poate să conţină următorii 2 viruşi:
- Îţi aparţin. Sunt al tău.
- Îmi aparţii. Te posed.

Dacă acesta e cazul tău, ai nevoie urgentă de medicamente. Aceste medicamente eu le-am strâns sub numele de conştientizare. Afla de ce vrei să devii proprietatea cuiva sau de ce vrei să posezi pe cineva. Ce te nemulţumeşte în asemenea măsura la tine însuţi? În mod clar nu te simţi fericit şi împlinit cu tine însuţi şi ai nevoie de cineva care să-ţi distragă atenţia de la fiinţa ta. Te temi să stai faţă în faţă cu tine însuţi. Te refugiezi într-o relaţie pe care lipeşti eticheta nobilă a iubirii.

O fiinţă care se lasă posedată devine un obiect. Posesivitatea este o expresie a fricii, iar frica se naşte din ignoranţă. Când te simţi împlinit şi fericit, tu iubeşti în mod natural, în acelaşi fel în care respiri. Iubirea este un fel de respiraţie a sufletului tău liber. Nu ai reuşi decât să fii penibil spunând: „Plecaţi de aici. Acesta este aerul meu.” în acelaşi fel eşti penibil crezând că celălalt îţi aparţine şi că tu nu poţi supravieţui fără el. Poţi trăi şi încă foarte bine, dacă ai suficientă răbdare pentru a-ţi identifica şi transforma posesivitatea. Nu, nu am greşit. Posesivitatea poate fi transformată. Un mare posesiv este, pe invers, un mare iubitor.

A poseda se polarizează cu a dărui. A şti să realizezi această transformare este una din cele mai înalte capacităţi umane. Dacă trăieşti posesivitatea până la capăt, fără să o negi sau să o reprimi, ea începe să se transforme. Energia ei începe să urce, înăuntrul fiinţei tale. Nu va deveni imediat iubire, adică nu va urca instantaneu la etajul afectiv. Se poate opri un etaj mai jos, în zona bunei dispoziţii. „Doamne, oare aş fi putut fi mai prost decât atât?” Te amuzi pe seama ta. Libertatea ta a crescut. Dacă ai ajuns să râzi de propria ta prostie, ai făcut un salt extraordinar.

Aceste lucruri par simple când le citeşti într-o carte. La treabă cu tine! Posesivitatea şi sora ei, gelozia, paralizează iubirea. Ocupă-te puţin de ele! A te duce la mănăstire este foarte simplu. Nu te costă decât trenul. Dar a iubi şi a nu fi posesiv, a iubi şi a nu fi gelos, aceasta este o realizare splendidă.

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...