vineri, 12 octombrie 2012

Chiar avem nevoie de "maeştrii spirituali" ?

Asumaţi-vă propria putere!!!


Auzim foarte des expresia “maestrul meu de…” urmată de numele unui curent spiritual.

Eu însămi am folosit această expresie de multe ori, cu multă mândrie, şi mi-am hrănit adesea orgoliul, la începuturile şi parcursul meu pe acest drum, imaginându-mi că şi alţii folosesc această expresie pentru a vorbi despre mine....că doar primisem "n" iniţieri cu grad de măiestrie şi iniţiasem la rândul meu!

Mă întreb oare de ce avem nevoie de atâţia maeştri care să ne umple vieţile şi la care să ne raportăm permanent? Oare avem nevoie de cineva pe care să ne proiectăm propria măreţie pe care nu o putem accepta? Pentru ca apoi să avem nevoie de cineva pe care să ne proiectăm umbrele pe care nu ni le revendicăm şi nu le recunoaştem ca fiind ale noastre? Sau chiar avem nevoie de cineva care să ne spună în traficul aglomerat al drumului care duce spre inima noastră când să facem la stânga, când la dreapta şi când să mergem înainte?

Este un fenomen care ia din ce in ce mai multă amploare, acela de a crede că putem merge la diferite cursuri de spiritualitate, acolo unde vom găsi un maestru care are răspunsuri la toate întrebările noastre. Şi în acelaşi timp reţete rapide pentru a accesa practic aceste răspunsuri. Şi continuăm să cedăm din puterea noastră, aşteptând minuni de la maestrul nostru, căruia între timp i-am construit în suflet o statuie mare, poleită cu aur, în faţa căreia ne rugăm cu înverşunare, atunci când ne e greu în viaţa reală.

De ce ridicăm pe piedestal atât de uşor oameni pe care îi considerăm mai evoluaţi decât noi, cu mai multă experienţă decât noi, cu mai multă putere şi autoritate decât noi?

Oare ne place să construim castele pe nisip?

Din acelea frumoase, mari, atrăgătoare, care dispar cu uşurinţă la primul val ce vine nemilos peste ele. Da, pentru că timp de câteva ore din viaţă putem avea iluzia că acel castel este cel mai frumos din câte am văzut vreodată.

Când castelele pe nisip se dărâmă, ceea ce ne rămâne de făcut este să reparăm şi să ştergem de praf busola noastră care ştie întotdeauna unde este nordul. Şi care nu crede despre sine că e dereglată atunci când nordul nostru nu corespunde cu nordul celorlalţi. Dacă e nevoie să inventăm un alt nord pentru a ne asuma puterea, eu cred că e momentul s-o facem!  

Pentru că această busolă interioară este singurul maestru adevărat pe care îl putem cunoaşte vreodată.

E singura care ne poate spune de ce suntem nefericiţi, care ne poate arăta poveştile în care suntem prinşi, care ne poate pune faţă în faţă cu SOARELE şi cu LUNA din noi, şi e singura care ne poate arăta drumul. Drumul acela care este atât de potrivit pentru noi, încât atunci când începem să păşim pe el, ni se aşterne la picioare, pas cu pas. Busola noastră e singura care ştie adevărul nostru. I l-au şoptit păsările, pietrele şi frunzele aşternute pe drumul care duce spre inima noastră.

Şi dacă din când în când ne pierdem busola, putem să cerem "ajutor" cuiva care e disponibil să ne ţină de mână, doar pentru puţin timp, până când ne trezim cu adevărat şi o regăsim. Ştiind că, dacă acea persoană nu s-ar fi nimerit să fie acolo la momentul potrivit pentru noi, am fi găsit cu siguranţă sprijin în altă parte. Şi ştiind că, într-un mod tainic şi neînţeles, noi suntem aceia care facem cel mai mult pentru noi înşine, uneori fără să ştim. Fără ataşamente faţă de persoana care "ne-a ajutat" şi fără a o idolatriza ca fiind “maestrul meu spiritual”, fără a o copleşi cu prea multe mulţumiri şi cu prea multă lumină proiectată asupra ei. În definitiv, fiecare trebuie să îşi primească lumina pe merit, de la Dumnezeu şi NU vampirizând.

Această persoană s-ar putea să nu poată duce atât cât dorim noi să punem pe umerii ei şi să ne facă să ne simţim dezamagiţi apoi, cu prima ocazie. Pentru că avem, ca oameni, o tendinţă naturală de a ne dori întuneric atunci când ne dor ochii de prea multă lumină.

Cu infinită iubire şi lumină,
Daniela


Text modificat de mine , cu autor necunoscut , căruia îi mulţumesc pe această cale

11 comentarii:

  1. E OK un maestru atat timp cat iti arata Calea. Restul depinde de discipol.
    Daca un maestru face mai mult decat sa-ti arate Calea, acela nu mai e un maestru...e un egoist.

    RăspundețiȘtergere
  2. Sa zicem ca ai dat un raspuns "elegant" draga DOC , insa...Calea Adevarul si Viata sunt doar catre Dumnezeu si nici un maestru oricat de crestin ar parea , nu poate inlocui acest fapt.Incepem sa gasim si sa devenim noi insine atunci cand incepem sa vedem ca suntem deja gasiti, suntem deja intregi, deja minunati asa cum ne-am nascut sa fim nicidecum cu ajutorul unui maestru spiritual .Toate , dar absolut toate raspunsurile sunt in noi , trebuie doar un pic de deschidere catre interior pentru a le putea percepe .Si atunci toate iluziile s-ar destrama .

    Cu iubire si lumina ,
    Daniela

    RăspundețiȘtergere
  3. Cel mai bun maestru este maestrul interior si atunci cand il veti gasi ,Nu mai este nevoie sa ascultati pe nimeni altcineva decat pe voi insiva. Nu mai trebuie sa credeti apriori pe nimeni, decat propriul vostru adevar trait. Nu trebuie sa va mai supuneti nici unei doctrine, si nici unui guru, nici unui papa si nici unei organizatii, pentru ca nu exista nimic altceva decat propria voastra experienta si propriul vostru adevar. Este o cale a curajului si a asumarii, a unificarii si a transformarii in adevarata fiinta de lumina a Lui Dumnezeu.

    RăspundețiȘtergere
  4. Buna seara Daniela
    Citesc de multa vreme blogul acesta minunat. Multumesc din suflet pentru iubirea si lumina care o raspandesti prin intermediul lui.
    Am putea spune ca, intr-o oarecare masura, acest blog joaca rolul unui maestru. Cel putin in cazul meu aceasta este situatia.
    Nevoia unui maestru sau invatator este una certa. Dupa cum spuneai in alt post, avem nevoie sa ne acordam la energia celor care au pasit inaintea noastra peste anumite trepte.
    Insa nu ne putem baza la nesfarsit pe ajutorul altora, altfel vom creste uitandu-ne mereu in spate si intrebandu-ne cu frica daca am facut bine ce am facut. Aceasta duce la paralizie, frica si nevoia subconstienta de validare din partea altora - lucru de care m-am lovit trecand prin sistemul educational de dinainte si imediat dupa 1989.
    Chiar si tu spunea "... maestrul interior ... atunci cand il veti gasi". Ei bine pana il gasim in interiorul nostru va trebui sa ne folosim de cei din exterior.
    Mii de multumiri pentru tot. Sa fii binecuvantata!
    Petru

    RăspundețiȘtergere
  5. Iti multumesc draga Petru pentru cuvintele calde pe care mi le-ai adresat si ma bucur ca ...percepi lumina si iubirea pe care incerc , umil , sa le raspandesc celor ce intra pe acest blog , fara a avea insa pretentia de a ma mai cataloga drept un maestru spiritual in adevaratul sens al cuvantului .Am renuntat de ceva vreme sa mai folosesc acest termen in ceea ce ma priveste , am renuntat defapt la tot ceea ce e legat de initierile in diverse curente spirituale...am ramas doar cu initierea Lui Dumnezeu .Recunosc , am avut nevoie ca si tine , ca si altii , de un maestru din exterior .L-am cautat si l-am ales s-au mai bine zis am fost aleasa sa ii fiu discipol , am pasit cu incredere si determinare pe acest drum frumos as putea spune , din punctul de vedere al cautatorului de lumina .Dar...am constatat ca singurul drum curat si UNIC este doar cel catre Dumnezeu .Privind in urma , nu regret nimic din ceea ce mi-a fost dat sa traiesc , port o infinita recunostinta celor ce au avut incredere in mine si stiu ca nimic nu a fost intamplator , ca acestea au fost lectiile mele de viata si ma bucur din toata inima ca am ajuns sa-mi regasesc maestrul interior , cel mai de nepretuit maestru! Si garantat , ceea ce veti citi ..in continuare pe acest blog va rezona cu mine , iar eu voi ramane aceeasi fiinta de lumina curata iar Sfanta Treime imi va fi calauza in tot ceea ce fac .

    Cum foarte bine puncteaza Dan Seracu:
    "Invoc Lumina Lui Hristos, sunt o cale curata si perfecta , Lumina imi este calauza.
    Am tot ce imi trebuie ca sa fac tot ce vreau si tot ce vreau ca sa fac tot ce trebuie.
    Sunt in deplina siguranta in fiecare clipa pe toate nivelurile, planurile , structurile si dimensiunile.... la nivelurile constientului, subconstientului, inconstientului , la toate vibratiile Beta, Alfa, Teta, Delta, oriunde si oricand.
    Zi de zi ma simt tot mai bine din toate punctele de vedere.
    Tot ce realizez, tot ce creez se face sub indrumarea si prin vointa Lui Hristos, in numele Tatalui, al Fiului si al Sfantului Duh , Amin !
    Multumesc, Doamne, pentru TOT !! "

    Le multumesc tuturor celor ce imi calca pragul virtual , tuturor celor ce imi raspund prin comentarii , tuturor celor ce imi scriu personal prin e-mail si nu in ultimul rand , celor ce ma urmaresc din umbra ,chiar de nu au nici o opinie .Fiti binecuvantati cu iubire si lumina in tot ceea ce faceti , dragii mei !Va iubesc!

    RăspundețiȘtergere
  6. Buna Daniela ! Uite cum vii tu mereu cu subiectul care ma intereseaza :).Chiar vineri am realizat lucrul de care pomenesti in articolul tau .Faptul ca nu avem nevoie de un maestru .Este adevarat ca de acest lucru ne dam seama dupa ani de cautari si intanliri cu diferiti maestri si cred ca se intampla doar daca suntem pregatiti sa plecam singuri pe drumul vietii.Suntem exact ca un copil mic care a invatat sa mearga in picioare si care pana sa faca acest lucru a avut nevoie sa fie tinut de mana .Asta se intampla cu oamenii treziti ,ca sa zic asa. Cu totii avem nevoie de cineva care sa ne indrume si care sa ne ajute sa ne ridicam .Meritul nostru este acela de a pleca intr-o zi ,singuri pe drum ,fara sprijin din exterior ,dar cu un puternic sprijin din interior .De fapt nimeni nu este singur pe drum ci este insotit de bunul Dumnezeu ,iar credinta deplina in el este singurul sprijin pe care il avem .
    O zi senina sa ai !
    Fiti binecuvantati !

    RăspundețiȘtergere
  7. Ma bucur nespus Ileana ca ai gasit prin postarea mea subiectul care te intereseaza si stiu ca nu intamplator ai ajuns la el .Si mai stiu ca esti o persoana puternica care nu se lasa doborata asa cu una cu doua , ca inlauntrul tau este un maestru extraordinar care te-a ghidat mereu in ceea ce ai facut , ca ai cazut dar de fiecare data te-ai ridicat si ai mers mai departe .Acest fapt te va face intotdeauna sa vezi adevarul din jur dar mai ales adevarul din tine , acolo unde salasluieste bunul Dumnezeu , maestrul cel mai de seama al fiecaruia dintre noi.Ai trecut de mult prin perioada primilor pasi si cautarile tale au fost intotdeauna sprijinite de sus .Important este ca noi , cautatorii spirituali sa vedem lumina cea adevarata si nu cea indusa de altii a fi ceea ce NU este .Abia atunci putem spune cu mana pe inima ca ne-am trezit!

    Te imbratisez cu drag,
    Daniela

    RăspundețiȘtergere
  8. După cum bine ai observat, însăși expresia ”maestru” e puțin exagerată. Maestru înseamnă, altfel spus, învățător, or în Evanghelii se spune că ”unul singur e Învățătorul și Domnul: Iisus Hristos”. Toți ceilalți mici învățători ai noștri sunt, de fapt, ajutoare trimise nouă de Sus, de către Marele Învățător, ca să depășim niște etape - după cum foarte bine ai punctat. Dar adevăratul Maestru este cel dinăuntru, Hristul nostru personal, pe care trebuie să îl trezim. Acea busolă care ne arată propriul nord, după cum bine ai spus !

    Am practicat și eu Reiki, și am ajuns la stadiul de ”maestru”, dar nu știu de ce, mă simțeam inconfortabil cu acel titlu. Apoi, Dumnezeu mi-a trimis nenumărate semne, și am înțeles... Reiki este o terapie foarte utilă, până într-un punct, dar implică o enormă dezvoltare a Egoului. ”Eu fac, eu energizez, eu invoc Spiritul Sfânt să coboare”, etc.
    Desigur, cât timp practici, nu înțelegi asta, și mie mi-a fost foarte greu să înțeleg. Dar, El mi-a scos în cale Biblia, pe care am citit-o din scoarță în scoarță, și apoi o carte scrisă de un maestru Reiki. Nici nu pot spune ce impresia mi=a făcut cartea după aceea ! Un copil mare, foarte mândru de puterile Lui, și care credea că poate schimba el lucrurile în univers, mai ceva decât Creatorul.
    Și, nu a fost doar acel maestru, am citit apoi și o altă carte, de un alt maestru... Același lucru, și mai rău încă: cu imprecații la adresa celor pe care îi considera în greșeală, și chiar relatări ale unor ”răzbunări” personale asupra lor. Desigur, cu regret apoi...

    Nu vreau să îți tulbur drumul, ești un om pe care îl respect nespus, și îl simt aproape. Și, avem multe lucruri în comun ! Ți-am spus doar experiențele mele, pentru că mă simțeam datoare. Calea și decizia este a ta !
    Eu acum nu mai practic, deși într-un timp, făceam chiar și Karuna. Dar, am avut unele semne clare, și în cele din urmă, a trebuit să înțeleg. Ar fi multe de spus, dar mă opresc aici.

    Numai lumină pe drumul tău !


    RăspundețiȘtergere
  9. Iti multumesc Florina pentru comentariu, asteptam raspunsul tau , stiam ca o vei face .

    Din fericire pentru mine si eu am ales drumul cel adevarat ca si tine dealtfel...ca tot spuneai ,ca avem multe lucruri in comun .Poate nu ai citit raspunsurile mele date la acest articol , altfel ai fi inteles ca am renuntat de ceva vreme la aceste titluri , nu numai de reiki , karuna si muuulte altele pe care mi le-am arogat ce-i drept cu mandrie , mandrie cum ai punctat si tu , aceea de hranire a ego-ului , sau iluzia de a fi noi cei care putem sa schimbam lumea mai ceva decat Creatorul .

    Mi-au fost utile toate aceste initieri pana la un punct , asa cum ai spus si tu dar am constatat ca lumina ce o primeam...cu adevarat de la Dumnezeu , o pierdeam foarte repede cedand-o altora printr-un schimb de energie , eu primind doar reziduurile celor ce ii alimentam (ar fi mult de povestit ce stari aveam cand ramaneam fara energie in corp)

    In inocenta mea care ma caracterizeaza am crezut si cred in oameni,eu nu pot sa vad decat ceea ce este frumos in oameni, raul nu il vad din pacate...sau din fericire pentru mine.
    Am crezut ca "binele" facut mi se va intoarce sub alta forma , dar toate acestea au fost iluzii pana intr-o etapa , cand am inceput sa primesc semne si acele flash-uri ce mi se aratau , intarite si de ajutorul unor persoane dragi mie ,semne care m-au facut sa pun punct ,sa accept cu tarie lectiile pe care a trebuit sa le primesc , sa multumesc pentru tot si sa revin la darul minunat pe care l-am primit de la Unicul Maestru Iisus Hristos , caci doar El este Calea Adevarul si Viata.

    Draga mea , nu ai cum sa-mi mai tulburi drumul , caci drumul meu este stabilit deja si nu pot decat sa ma bucur ca am reusit sa imi regasesc ...ce-i drept cu perioade de mare suferinta si de transformare , busola interioara , singura ce ma poate ghida spre adevarata lumina .
    Carti ale unor mari maestri am citit si eu si mai citesc inca si constat...cu parere de rau ca acest drum a fost cat se poate de inselator dar cum bine spui ,practicand , esti legat la ochi si numai traind pe pielea ta toate acestea, ajungi intr-un tarziu ,sa vezi adevarul, daca nu ti-ai pierdut de tot credinta .Si ce frumos este cand ajungi la acest minunat moment... e ca si cum te-ai nascut a doua oara !

    Inca o data iti multumesc pentru sinceritatea ta si bine te-am regasit sufletel drag !

    Cu iubire si lumina ,
    Daniela

    RăspundețiȘtergere
  10. Daniela, cărările noatre sunt mai asemănătoare decât credeam ! Iar faptul că Dumnezeu ne-a scos din reiki și ne-a adus pe un drum mai sigur spre El, arată ca asta e chiar calea. Pentru cei care se pot rupe, desigur, pentru cei ce pot renunța la putere, la capacități... Eu una mărturisesc că mi-a fost greu la început, mă simțeam așa de... neajutorată ! Dar a trecut. Acum, parcă e doar o poveste...

    Numai lumină, pe orice drum ai merge ! Și știu că, oriunde vei ajunge, îi vei întâlni pe cei aseșeni ție. E o lege a rezonanței !:)

    RăspundețiȘtergere
  11. Cand m-am rupt de reiki sau mai bine spus de tot acest schimb nesanatos de energie , pot spune ca abia atunci am inceput sa simt ca traiesc! Si chiar nu glumesc , spunand aceasta ,am simtit pur si simplu acea liniste interioara pe care numai Bunul Dumnezeu ti-o poate da si NIMENI dar absolut nimeni nu ti-o poate lua fara Voia Lui .
    Nu-mi pare rau pentru toate cate le-am trait , am iertat oamenii care au profitat de mine si de bunatatea mea , le multumesc intr-o oarecare masura pentru drumul parcurs impreuna si am convingerea ca au fost doar lectiile mele si pot merge cu "inima sus" mai departe pe drumul vietii .

    Ca noi vor fi multi altii Florina care se vor trezi , repet , atunci cand nu-si vor fi pierdut de tot credinta , doar atunci vor mai mai avea o sansa de revenire din aceste rataciri .Pana atunci , fiecare isi alege drumul pe care si-l doreste .

    Iar celor ce rezoneaza cu noi , nu pot decat sa le urez : drum drept cu lumina .

    Te imbratisez cu drag!

    RăspundețiȘtergere

*

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...