vineri, 3 august 2012

As vrea sa zbor!

In copilarie visam foarte des noaptea ca zburam, ma inaltam fara aripi spre cer, plonjam peste blocuri, coboram spre pamant si apoi ma inaltam iar spre nori....

Priveam astazi spre cablurile de electricitate dintre blocurile cu opt etaje si mi-am amintit de visul meu din copilarie, de zborul meu pe deasupra acelor cabluri, de felul in care se vede lumea de acolo de sus. Ce senzatie, ce sentiment cand esti deasupra tuturor si plutesti in aer. Ce bine e acolo sus! Oare nu Cumva acel vis imi arata de fapt care e sensul meu in viata? Sa ajung acolo Sus! Mi-am dorit sa zbor, sa plonjez cu parasuta, sa ma dau cu parapanta. Dar nimic nu se compara cu senzatia de inaltare ! Cu parasuta nu te inalti, ci cobori! Asta ar trebui sa fie sensul vietii oricarui om:sa se inalte spre cer , sa ajunga in cer, sa fie o realitate, nu doar un vis, sa atingi cu mana cerul , nu doar cu gandul si privirea. Pasarile care zboara sunt cele mai fericite vietati, caci ele nu cauta averi, sa isi cumpere masini, case, ci doar un cuib…..Si dupa ce obtin cuibul, zboara toata ziua pentru procurarea hranei pentru puii care asteapta in cuib.Zboara, poate zborul este obositor uneori, dar asta fac ele de cand le cresc aripile:zboara. Sunt libere, neingradite, nelegate de pamant, dar dependente de pamant, caci pe pamant isi gasesc hrana……pescarusii tot la nivelul pamantului, in apa isi gasesc hrana…….

Suntem nevoiti sa traim pe pamant, caci aici ne ducem existenta vremelnica…..Omul niciodata nu este multumit pe pamant de ce are,de cate are,intotdeauna isi va dori mai mult,pasarile insa se multumesc cu hrana cea de toate zilele si atat.Ele sunt multumite doar ca au ce manca ele si puii lor. Nu avem aripi sa ne inaltam ca pasarile, dar ne pot creste aripi de credinta care sa ne inalte mai sus decat zboara pasarile.Caci acolo unde este Dumnezeu, cu astfel de aripi poti ajunge.Aripi formate din pene ale credintei,ale milosteniei,ale iubirii,ale postului, ale spovedaniei si impartasirii cu Sfintele Taine ,ale vietii curate…..
De ce acum nu mai visez ca zbor? Pentru ca trupul s-a ingreunat din cauza pacatelor si nu se mai poate inalta……. Dar nu e pierdut totul, omul se poate mantui chiar si in ultimul ceas, desi nu e de dorit sa lasi pe ultima suta de metri. Cu cat incepi mai devreme lepadarea de pacate, cu atat ajungi mai devreme sa atingi norii …..E ca si cum cu cat incepe mai devreme un copil sa citeasca,cu atat mai repede se va dezvolta mental . 
Mi-e dor sa zbor! Ce bine e acolo Sus, deci cu atat mai bine e acolo Sus langa Dumnezeu!

Ajuta-ma Doamne sa zbor spre Tine!

de anamaria.lupu

2 comentarii:

  1. Imi place mult cum scrii, ti-ai mai castigat un cititor infocat

    RăspundețiȘtergere
  2. Multumesc draga Maria ...numai ca nu eu sunt cea care scriu articolele pe care le postez , aici pe blog ...mi-ar fi placut sa am un asemenea talent , dar , tot ceea ce tu/voi , dragii mei vizitatori cititi , rezoneaza cu mine .

    Cu iubire si lumina,
    Daniela

    RăspundețiȘtergere

*

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...