Sa ne intoarcem acasa la liniste, la tacere

,,...Fiecare zi este mai desavarsita, atunci cand vine momentul de liniste. Dintr-o data, toate simturile noastre sunt atrase catre prezent, catre perfectiunea tacuta din noi si din jurul nostru. Aceasta perfectiune, aceasta clipa de frumusete face mai mult decat sa ne umple mintea, si ne atinge mai mult decat emotional. Intr-un mod inexplicabil, ni se aminteste ca avem un suflet si ca suntem iubiti.....

     Aceste momente de liniste si tacere sfanta pot deveni o traire de fiecare zi, daca invatam sa fim cu ele, daca invatam sa traim in manastire, in manastirea fara ziduri.

     Manastirea fara ziduri recunoaste nevoia omeneasca de tacere si liniste, acea parte de viata care cuprinde in sine pacea singuratatii, unde ceea ce este sacru poate prinde radacini in suflet. Manastirea fara ziduri reprezinta dorinta omului de a-si gasi propria cale spirituala, propria divinitate, precum si divinitatea din ceilalti; de a pasi pe calea roditoare a rugaciunii; de a duce o viata de simplitate si smerenie, din care poate lua nastere adevarata implinire....

    Multe glasuri din natura, din lume, din noi insine striga cu putere, incercand sa ne atraga atentia. Dar in fiecare strigat si in fiecare chemare se afla, poate, un apel general catre noi, ca sa ne intoarcem la sentimentul sacrului, sa ne intoarcem acasa - la liniste, la tacere...

   Daca viata a devenit atat de zgomotoasa, incat nu ne mai putem auzi gandurile, cum ne-am mai putea auzi chemarea sufletului? Si atunci, e oare de mirare ca atat de multi oameni gandesc si traiesc de parca nu ar avea suflet?..Zgomotul a pus stapanire acolo unde altadata nu existau decat sunetele pure ale naturii si prezenta vietii. In loc de a asculta glasul din sinea noastra, vocea altor oameni si pe cea a naturii, ne petrecem tot mai mult timp ascultand zgomotul produs de radio, de televizor si de alte masinarii. Desi tehnologia moderna ne-a facut viata mai comoda, ea ne pune in pericol capacitatea de a ne asculta vocea interioara, de a ne auzi unul pe altul. Ne este mai usor sa manevram telecomanda si sa asistam pasivi la distractie. Ne vom pierde sau vom da uitarii bogatia vietii interioare, daca vom continua sa lasam aparatele sa ne ademeneasca cu promisiunea ca ne vor imbunatati viata. Pe masura ce ne indeamna sa cumparam mai mult si sa ratam mai bine, ele se amesteca in viata noastra si ne ingradesc fiinta, impiedicandu-ne sa gasim vreun sens in cine suntem si ce facem.

     Absenta pacii si linistii cotidiene pune la grea incercare starea psihicului uman, a familiei, a comunitatii si a planetei. Terapeutii isi aud tot timpul pacientii plangandu-se ca se simt deprimati, izolati de ei insisi si de cei din jurul lor. Cand oare vom recunoaste ca zgomotul in care traim ne-a intunecat si fragmentat lumea, ne-a rupt de noi insine?...

   In trecut domneau linistea si pacea, si toate fiintele se conformau legilor naturii. In majoritatea culturilor, oamenii care doreau sa traiasca mai aproape de liniste, fie se mutau impreuna in comunitati ca manastirile sau, pur si simplu, se refugiau in mijlocul naturii... Ei nu aveau atata nevoie de manastiri, de rezervatii naturale si de alte temple ale tacerii, pentru ca sansa de a gasi singuratatea si alinarea era aproape pretutindeni.... Nevoia noastra de liniste se manifesta prin fiecare strigat care ramane neauzit. Tacerea este oceanul suprem, care ne primeste toate dorintele - mici si mari. Daca linistea inceteaza, inseamna ca nimeni nu asculta - si nu mai ramane decat sa se lase noaptea....

     Atunci cand ne deschidem si ne descoperim pe noi insine in tacere, ni se dezvaluie nenumaratele chipuri ale linistii. Intre lumea noastra dinauntru si cea din afara se afla linistea. Linistea este marele intermediar.Inauntrul si in jurul nostru, ca si intre viata noastra interioara si lumea exterioara, se afla o imensitate tacuta, imateriala si neexplorata.

...oamenii care au cautat linistea cu inima si cu sufletul, cu trupul si cu mintea, s-au deschis catre lacasul unei splendide armonii. Ei au reusit sa cunoasca divinitatea tacuta, ingaduind tacerii sa ii atinga. Linistea ia tot ce ii oferim - de la gandurile noastre cele mai neinsemnate, pana la planurile cele mai marete, si gaseste loc pentru toate. Tacerea ne daruieste spatiul gol in care sa cream si ne invita sa simtim sprijinul ei mereu prezent.... In fiecare zi, lumea se iveste din tacere. Intreaga viata se naste din liniste, plina de indemnuri de a ne reintoarce la sursa in care ne gasim invaluiti in perfecta si sacra tacere.

Invitatia ,,mergi si vinde tot ce ai si urmeaza-ma'' este invitatia de a ne dezbara de identitatea noastra complexa si de a ajunge la un nou legamant cu ceea ce este esential in viata, cu ceea ce da sens vietii. Indemnul adresat monahului din fiecare dintre noi ne spune sa ne concentram viata in jurul linistii, al celor invizibile, al celor necunoscute, astfel ca sa le putem afla adevarul....

   A fi intreg presupune, pentru fiecare dintre noi, singuratate si relatii pline de sens....A deveni constient de liniste, inseamna a deveni mai constient si mai intreg in toate relatiile noastre....Eforturile pe care le facem ca sa construim o adevarata relatie ne invita sa iertam nepotrivirile care ar putea exista intre noi si neplacerile care ar putea decurge de aici. Iertarea sta in miezul fiecarei manastiri - fie ea cu sau fara ziduri....

Noi cautam minunea ce nu glasuieste, care sa ne inspire in cautarea sensului vietii. Dorim sa gasim acele locuri tacute dinlauntrul nostru, unde prezenta iubirii se poate adaposti si poate inflori in viata noastra.''

Sursa B.Davis http://www.humanitysteam.ro